În municipiul Curtea de Argeş, pe terenul din apropierea Stadionului Municipal, a poposit la sfârşitul săptămânii trecute Circul Internaţional. Argeşenii s-au obişnuit ca în perioada verii, de câţiva ani de zile, să vină în municipiu mai multe trupe
de circari, care străbat ţara. Jonglerii cu mingiuţe sau flăcări, animale dresate care fac tot felul de giumbuşlucuri, şerpi veninoşi, acrobaţii la înălţime, sunt câteva lucruri pe care oamenii speră să le vadă atunci când merg la circ. Noi am încercat să aflăm cine stă în spatele acestor spectacole extraordinare şi am făcut o vizită artiştilor de circ. După câteva minute petrecute în spatele cortinei îţi dai seama cu uşurinţă că aceşti oameni nu sunt nici vrăjitori şi nici nu au puteri supranaturale, în schimb sunt caracterizaţi de foarte multă muncă, pasiune şi curaj. În spatele cortului colorat în care se desfăşoară spectacolele sunt mai multe rulote în care îşi duc viaţa familiile de circari. Într-o după amiază călduroasă l-am găsit răcorindu-se într-un lighean cu apă pe Cornea, dresor de câini şi şerpi veninoşi, pe care l-am rugat să ne povestească despre lumea în care a ales să trăiască.
Pentru ei, concediul înseamnă acasă
„Viaţa de circar este frumoasă. Îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu mi-aş schimba meseria pentru nimic în lume. Este o meserie grea, dar care îţi oferă multe satisfacţii. Noi muncim foarte mult pentru a susţine un spectacol de circ în faţa publicului”, spune dresorul. În timp ce îşi hrăneşte câinii de care are foarte mare grijă, dresorul ne spune de unde vine pasiunea pentru circ. „Tatăl meu a fost artist de circ şi mă lua mereu cu el, în perioada vacanţelor, la spectacole. Mi-a plăcut foarte mult, iar după ce tata a murit, m-am hotărât să practic şi eu această meserie. Eu umblu cu soţia pe toată perioada sezonului, iar în vacanţe îmi iau şi copiii cu mine. Soţia mea mai intră în spectacole împreună cu fata la numărul cu şerpi şi îi place foarte mult. Copiii mei sunt la şcoală şi sunt foarte mândru de ei. Băiatul meu e handbalist la Steaua Bucureşti”, ne povesteşte dresorul. În toată cariera sa de circar, Cornea a vizitat peste 50 de ţări din întreaga lume. În timp ce pentru noi concediul înseamnă să călătoreşti alături de prieteni şi colegi, pentru ei, concediul înseamnă acasă, în sânul familiei, împreună cu cei dragi.
Câini fotbalişti şi matematicieni
„Am vizitat 57 de ţări, printre care Rusia, Islanda, Insulele Feroe, Israel. De peste 20 de ani de zile merg împreună cu soţia mea peste tot. Atunci când se termină sezonul stăm şi noi acasă la Bucureşti şi ne odihnim. Din fiecare ţară în care am fost am învăţat câte ceva şi în fiecare zi învăţ ceva nou. Am mai fost şi la Curtea de Argeş acum 10 ani de zile şi îmi place oraşul. Neapărat vreau să vizitez Mănăstirea, pentru că am auzit că este foarte frumoasă. O să vizităm oraşul zilele acestea. Despre argeşenii care au venit la spectacole pot spune că au fost minunaţi. Au făcut o atmosferă foarte frumoasă ”, spune Cornea. În timpul discuţiei suntem întrerupt de lătratul câinilor, pe care dresorul îi linişteşte repede: „Gata, copii. Gata! Acum primiţi de mâncare!”. Omul ţine foarte mult la animalele sale şi le îngrijeşte cu o atenţie deosebită, pentru că fără ele nu s-ar putea descurca. „Am 11 câini fotbalişti, care sunt preferaţii publicului. Însă, şi câinele matematician este foarte apreciat. Sunt de rasă boxer. Ei joacă fotbal, fac adunări şi scăderi. Pentru a pregăti un câine lucrez un an de zile sau chiar doi, în funcţie de animal. Apoi îl ţin vreo 10 ani în spectacole.
Şerpii mănâncă iepuri vii
„Am o căţeluşă care a paralizat şi o iau după mine peste tot. Sunt dator faţă de ea, pentru că mi-a dat pâine câţiva ani de zile. Acum eu sunt cel care are grijă de ea”, spune dresorul. Cel mai aşteptat moment din cadrul spectacolului este numărul cu şerpi. Circarul spune că în acele momente toată lumea este în picioare şi urmăreşte cu sufletul la gură tot ce se întâmplă în scenă. „Împreună cu soţia mea fac numărul cu şerpi. Este foarte greu să realizezi un astfel de număr. Şerpii nu sunt aşa periculoşi dacă ştii cum să îi iei. Eu am de 10 ani un piton şi o anacondă, care au aproape 5 metri. Un exemplar poate ajunge la 1.000 de euro şi sunt aduşi din rezervaţii de oameni care se ocupă cu aşa ceva. Este costisitoare întreţinerea lor. Eu le dau să mănânce iepuri vii, o dată la două săptămâni şi ei îşi sacrifică prada”, ne spune Cornea.
„Eşti obligat să dai tot ce e mai bun din tine”
Deşi are 56 de ani, dresorul se simte încă tânăr şi spune că dacă este sănătos nu va renunţa la spectacolele de circ, pentru nimic în lume. „Viaţa de circar este foarte grea. Circul înseamnă muncă. Mai am patru ani până la pensie, dar dacă mai pot susţine spectacole o voi face, pentru că nu aş rezista fără ele. Este ceva extraordinar când lumea te aplaudă în picioare. Atunci simţi că munca ta e răsplătită şi când vezi atâţia oameni eşti obligat să dai tot ce e mai bun din tine”, spune dresorul. Am aflat astfel o mică parte din ceea ce înseamnă lumea circului, în care fiecare îşi joacă rolul bine stabilit. Este lumea în care totul este posibil. L-am lăsat pe Cornea în spatele cortinei împreună cu „fotbaliştii” săi, care se pregăteau pentru un nou spectacol. Acesta a ţinut să ne spună că „dacă eşti trist, în momentul în care ai intrat pe scenă trebuie să depăşeşti repede momentul, pentru a-i încânta pe cei prezenţi în sală”.
