Vinovaţii nu plătesc niciodată

De ce îi lăsăm pe cei care au greşit să nu plătească? Mă refer acum strict la cazul bărbatului din Corbeni omorât de urs, caz despre care ziarul nostru a relatat pe larg în ultimele zile. Senzaţia mea e că vinovaţii nu plătesc.

Îmi povestea cineva că în urmă cu mai mulţi ani, când mergea pe Transfăgărăşan, se întâlnea cu ursul pe şosea. Se făceau poze, iar oamenii plecau mai departe. Nu se întâmplau nenorociri. Şi acum poţi să faci poze cu ursul şi nici nu trebuie să mergi până la munte, e suficient să te duci pe terenul de sport de la „Vlaicu Vodă” sau pe strada Angheleşti, acolo unde reporterii Interesului Argeşean au fotografiat un pui de urs. Iată că la Corbeni poţi să faci fotografii suprarealiste cu animalele sălbatice şi să nu câştigi vreun premiu Pulitzer. De ce s-a ajuns aici, e o întrebare la care trebuie să ne răspundă cei de la Direcţia Silvică. De ce a fost îngropat ursul la câţiva metri de albia râului Argeş trebuie să ne spună specialiştii de la Direcţia Sanitar Veterinară. De ce ne tratează toţi guvernanţii de parcă nu am face parte din România, asta sunt datori să ne justifice toţi cei pe care i-am ales pentru diferite demnităţi publice, cei care se mulţumesc să stea la adăpostul aerului condiţionat în birourile lor elegante şi să prefere, pentru câţiva ani, să uite de unde au plecat şi unde se vor întoarce la un moment dat.

Îngrozitoarea întâmplare de la Corbeni nu va fi uitată niciodată de oamenii locului, asta e clar, dar trebuie să vedem ce putem face noi, cei rămaşi în urma lui nea Vasile, ca să mai putem trăi aici, în această zonă condamnată tocmai de cei care ar trebui să o scoată la lumină. Din păcate, în puterea noastră nu stau prea multe lucruri, acum. Ne putem exercita bruma de putere odată la patru ani, dar constatăm din ce în ce mai des că e puţin, că e rar şi că, în general nu se schimbă nimic. E o rotaţie a celor care au mai fost şi care şi-au lăsat oarece treburi neterminate, treburi care nu prea au legătură cu noi sau cu durerile şi nevoile noastre. Şi totuşi, ce putem face noi. Cum vremea revoluţiilor populare a trecut, iar aleşilor le pasă cel mai mult de imaginea proprie, pentru că e traiul dulce într-o funcţie publică şi oricine ar dori să se permanentizeze acolo, luptăm cu armele lor. Noi scriem la ziar despre neputinţa şi nepăsarea pe care le demonstrează autorităţile, arătând care este adevărata faţă a celor care iau salarii ca să ne fie nouă mai bine. Nu putem noi, ziariştii, sau dumneavoastră, cititorii, să mergem să dezgropăm ursul, să luăm probe din intestine, să facem ordine la morgă, astfel încât nimeni să nu mai ia de acolo mortul plin de viermi, să le dăm de mâncare urşilor sau să-i ducem unde le e locul, pe munte, în pădure, şi nu în sate, să facem analize celor care au intrat în contact cu vietatea furioasă şi posibil turbată, pe toate acestea nu putem să le facem noi. Putem însă să scriem, putem să ne revoltăm, putem să nu tratăm tragedia de la Corbeni, cu toate circumstanţele sale, ca pe un subiect despre care vorbim o săptămână şi gata. Din aceste motive şi din multe altele, Interes Argeşean lansează o campanie de strângere de semnături pentru alungarea urşilor din comunităţile noastre. La asta s-a angajat şi prefectul, dar ne-am cam convins că de la vorbă la faptă e cale lungă.

Amănunte despre campania de strângere de semnături aflaţi din ziarul nostru de mâine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email