Viitorul tinerilor excepţionali nu se clădeşte la Curtea de Argeş

În ultima vreme mulţi elevi de la toate liceele din Curtea de Argeş au obţinut rezultate extraordinare la concursuri şcolare. Pentru cei care se gândesc însă că ei ar putea fi o şansă pentru ca municipiul să ajungă unul interesant pentru tineri, dezvoltat, un oraş în care specialiştii tineri se stabilesc, veştile nu sunt bune. Vă prezentăm mai jos un interviu cu un astfel de tânăr, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Vlaicu Vodă”,  care a reuşit să se califice la două olimpiade naţionale. Patricia Vasilescu este un copil deştept, care va avea cu siguranţă o viaţă frumoasă şi de succes. Dar nu la Curtea de Argeş.

-Spune-ne despre pasiunea ta pentru limba română

Pot spune că am descoperit-o întâmplător,  în școala generală. Încă din clasa a cincea am participat la mai multe concursuri și olimpiade. Atunci mi-am dat seama că latura aceasta mă atrage și că mă adaptez destul de bine “cerințelor” acestei materii. Doamna Ileana Dinică, profesoara mea de limba română din gimnaziu, este cea care mi-a remarcat înclinația spre partea umană și m-a ajutat și încurajat de-a lungul celor patru ani, pregătindu-mă și dedicându-și timp pentru a-mi spori performanțele. Ajunsă la liceu, deși sunt la profil real, nu am renunțat. Aici, doamna Ileana Popescu a continuat să mă motiveze, să-mi spună că am talent și să mă ajute să progresez pentru ca, puțin mai târziu, să ajung în punctul actual. Nu este deloc ușor. Necesită multă muncă, mult timp dedicat studiului și, nu în ultimul rând, plăcerea de a lucra, însă parcurgerea acestui drum se dovedește a fi, într-adevăr, foarte frumoasă. 

-Ce alte pasiuni ai?

Îmi place foarte mult să fac excursii, să călătoresc, fie prin țară, fie în străinătate. Chiar îmi doresc să vizitez cât mai multe locuri noi când voi crește. În plus, citesc și iau lecții de chitară. 

-Cum se înţeleg literatura şi matematica sau informatica?

Privesc literatura ca pe o modalitate de evadare din sfera aceea strictă și rigidă a materiilor de genul celor două. Lucrul acesta este valabil întotdeauna. În cazul meu, cred că se echilibrează destul de bine. În mod evident, literatura ocupă rol primordial, dată fiind înclinația mea spre latura sensibilă, dar reușesc să le împac pe toate. 

-La ce facultate vrei să mergi? Unde? De ce?

M-am hotărât să merg la Drept, la Universitatea din București. M-am gândit mult, m-am imaginat în diferite posturi și am ajuns la concluzia că o profesie în domeniul juridic este cea mai potrivită pentru mine. Nu există un motiv bine definit pentru alegerea de a studia la București, sincer. Cu siguranță, și în alte locuri aș avea oportunități multiple. Încă mai am timp să mă răzgândesc. Dacă, totuși, până termin liceul îmi schimb opțiunea, aceasta va fi, în mod cert, una îndreptată spre ramura filologică. 

-Cum ar trebui să fie profesorul ideal?

Cred că, pentru a fi profesor, trebuie să existe, în primul rând, pasiune și dedicare. Nu oricine este făcut să devină pedagog. Trebuie ca cel de la catedră să știe cum să transmită informația elevilor, să poată să se adapteze fiecărui tip de copil și de atitudine, să dețină o răbdare de fier și un simț empatie dezvoltat. La fel de mult contează și relația pe care reușește să o lege cu cei cărora le predă. Fiind elevă, pot spune că niciodată nu mă va atrage o materie cât timp profesorul care o predă este reținut și distant. Voi învăța de nevoie, forțată, atât. Influențează enorm acest aspect. 

-Ce materii ai fi vrut să ai în liceu şi nu le ai? Ce materii crezi că nu îşi mai au rostul în programa pentru clasa a XI-a, spre exemplu?

Sincer, ar trebui să existe materia “Cum să te descurci/comporți în viață”. Mulți colegi de-ai mei afirmă acest lucru și sunt întru totul de acord. Da, ni se predă mult, învățam teoreme, algoritmi, comentarii, formule și da, ne vor ajuta mai departe, la facultate și în carieră. Totuși, văd necesare și lucrurile practice; cum să îți alegi serviciul potrivit și în funcție de ce, cum să faci un împrumut la bancă sau cum să te comporți la un interviu pentru un loc de muncă, de exemplu. Da, ni se vorbește despre aceste aspecte, însă la modul superficial. Mai multdecât atât, ar trebui să se pună accent și pe relaționarea interumană, pe modul de integrare și de adaptare în anumite situații. Am impresia că, uneori, se uită faptul că suntem, mai presus de orice, oameni, nu doar viitori angajați, viitoare “mașini” de lucru și de produs bani.

În privința materiilor inutile nu pot fi obiectivă. Fiecare vede anumite materii ca fiind fără rost, dar numai pentru că nu îi plac. Într-adevăr, sunt de acord cu faptul că ar trebui ca, începând cu clasa a unsprezecea, elevii să își poată alege materiile principale, de care vor avea nevoie la facultate, și să pună mai puțin accent pe celelalte. 

-Cum sunt anii de liceu?

Am fost încântată de liceu încă din primele zile. A constituit o schimbare destul de mare, dar m-am adaptat rapid și mă întristez la gândul că mai am doar un an și jumătate din viața de licean. M-am maturizat foarte mult de când sunt la liceu și mi se pare a fi o etapă foarte importantă pentru adolescenți. Mulți spun că este cea mai frumoasă perioadă și tind să cred că au dreptate, deși studenția pare a fi – și ea – promițătoare din acest punct de vedere. 

-Ce cărţi citeşti? Ce autori preferaţi ai? 

Citesc doar ce îmi place, foarte rar, în condiții precum perioada olimpiadelor, citesc ce mi se impune. O carte mă atrage, în primul rând, prin titlu. Mai mult, dacă nu reușește să îmi capteze atenția din primele douăzeci de pagini, nu continui lectura. Nu am autori preferați, deși l-aş putea menționa pe Gaston Leroux, care a scris cartea mea preferată, “Fantoma de la Operă”. Sunt mulți, însă, cei care au reușit să mă impresioneze; Anne Rice, Alexandre Dumas- fiul, Mircea Eliade, Camil Petrescu etc. 

-Cât de mult timp petreci pe internet? Cum îţi imaginezi viaţa fără internet?

Petrec mult timp pe internet, ca orice alt copil de vârsta mea. Sunt foarte activă, chiar. Probabil că, dacă nu am fi evoluat atât de mult spre era aceasta dominată de tehnologie, nu aș fi crezut că internetul este important în vreun fel. În momentul de față, însă, mi se pare esențial, și nu datorită rețelelor sociale, ci și ca mijloc de informare. Este rapid și eficient, iar eu, sincer, consider util să găsesc răspunsuri în – să spun așa – două minute, printr-un click, decât să răsfoiesc zeci de cărți și sa pierd ore, poate, fără certitudinea că am căutat în locul potrivit. Da, poate fi și înșelător, prin informații false, neverificate, care persistă, dar, dacă știi ce și unde să cauți, este un avantaj. 

-Cum şi unde te vezi peste zece ani?

Încă nu mi-am ales o anumită profesie și cred că abia în timpul facultății mă voi hotărî. Mă văd, însă, la început de carieră, cu un serviciu stabil, din care să pot trăi decent. Am pretenții, dacă spun că în zece ani voi ajunge deja să am succes pe acest plan, fiindcă toate începuturile sunt grele, dar aspir la lucruri înalte. Sper să evoluez și să reușesc să pășesc cu dreptul în perioada în care voi fi pe cont propriu. Cel mai probabil voi căuta să mă stabilesc într-un oraș mai mare, cu mai multe deschideri, dar lucrul acesta va depinde mult și de serviciul pe care îl voi avea. 

-Te-ai întoarce la Curtea de Argeş? În ce condiţii şi pentru ce?

Cu siguranță m-aș întoarce, fiindcă aici îmi sunt rădăcinile și cred că toată lumea cunoaște sentimentul acela de apreciere față de un loc căruia îi spune “acasă”. Totuși, se va întâmpla mai mult din motive afective și nu ca ceva permanent, întrucât nu cred că micul nostru oraș îmi poate oferi oportunitățile necesare realizării personale. Dacă ar reuși să se dezvolte, să prospere și să ofere mai multe portițe deschise spre o viață și o carieră mulțumitoare, nu aș ezita nicio clipă să revin. Sunt, însă, sceptică în această privință și îndrăznesc să cred că viitorul meu nu se va clădi în Curtea de Argeș. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email