Viaţa trăită pe caiet

Sunt mulţi şi peticiţi. Au privirea pierdută şi veşnic sunt în căutarea celor mai ieftine alimente. Când s-au scumpit cartofii, a fost tragedie. Chioşcul din colţ este universul lor, locul care le asigură supravieţuirea. Sărbătorile sunt încă un prilej de teamă şi supărare. Alţi bani, alte cheltuieli. Iar caietul cu datorii de la magazin este plin. Ei sunt bătrânii care trăiesc  de pe o zi pe alta graţie caietului  de datorii.
Împrumut  de două milioane
Valerica Toma are 70 de ani şi a ieşit la pensie de la poştă. Femeia e singură şi locuieşte într-o căsuţă din Curtea de Argeş. A venit la Casa de Ajutor Reciproc să împrumute două milioane de lei, ca să aibă ceva pe masă de sărbători. „Mi-am luat lemne, sunt liniştită. Oi găsi eu ceva de mâncare şi de Crăciunul acesta. Mai am trei găini, pe una o fac ciorbă. Un ouşor, o bucăţică de brânză”, enumeră bătrâna bunătăţile pe care le va avea pe masa de Crăciun. Norocul ei  şi al vecinilor este că în cartierul Valea Sasului este un magazinaş care vinde mai mult pe caiet. „Ce să facem?! Oamenii sunt săraci. Pensiile sunt mici, salariile, la fel, nu le ajung banii de la o lună la alta”, spune Ion Teodor, un argeşean care are un chioşc în cartier. Caietul cu datornici e pe tejghea, iar tejgheaua e aproape goală. „Mai puţini bani, mai mult de scris în caiet “, glumeşte şi nu prea patronul. Oamenii sunt serioşi şi aduc banii, ne asigură, însă, omul.
Bani de la CAR pentru colindători
Moş Gheorghe vine tocmai de la Sălătrucu să ia un împrumut de la CAR. Problema lui e alta. Peste câteva zile vin colindătorii şi nu are bani să le dea. „Nu se cade, taică, să vină copiii la mine acasă şi eu să nu le dau nişte bani. Covrigi am luat, dar trebuie şi bani, că aşa e pe la noi”.
Caietul e la mare cinste şi la Sălătrucu. „Cum nu?! Îmi dă dom’ Nicu, că el are alimentara lângă mine. Acu nu mai am bani că am luat tărâţe pentru porcu’ de Crăciun de la anu’, că anu’ ăsta l-am tăiat. Iau un împrumut, să vedem cât mi-o da d-aicea. Am pensia mică, două milioane jumate, da’ ceva ceva tot iau. Să plătesc datoria de la dom’ Nicu, să iau de Crăciun ce mi-o mai trebui‘’.
Sărbătorile sunt triste pentru mulţi bătrâni. Unii trăiesc doar datorită caietului unui proprietar de magazin sătesc, care îi lasă cu banii de la o pensie la alta. Alţii împrumută ca să aibă ceva pe masă, de Crăciun, şi ca să le poată da colindătorilor un covrig. Aşa au învăţat de la părinţi, iar tradiţia e sfântă, chiar şi cu burta goală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email