Viaţa „pe caiet”

Au privirea pierdută şi veşnic sunt în căutarea celor mai ieftine alimente. Când s-au scumpit cartofii, a fost tragedie. Chioşcul din colţ este universul lor, locul care le asigură supravieţuirea, iar caietul de datorii, cea mai minunată invenţie. Nu sunt bătrâni toţi, dar par să aibă o sută de ani. Grija zilei de mâine, criza despre care vorbeşte toată lumea şi pe care nu o înţeleg, necazurile toate i-au abrutizat şi i-au îngenuncheat. Sunt cei mai săraci dintre noi.
Valerica T. are 70 de ani şi a ieşit la pensie de la poştă. Femeia e singură şi locuieşte într-o căsuţă din Curtea de Argeş. Norocul ei  şi al vecinilor este că în cartierul Valea Sasului este un magazinaş care vinde mai mult pe caiet. „Ce să facem?! Oamenii sunt săraci. Pensiile sunt mici, salariile, la fel, nu le ajung banii de la o lună la alta”, spune Ion Teodor, un argeşean care are un chioşc în cartier. Caietul cu datornici e pe tejghea, iar tejgheaua e aproape goală. „Mai puţini bani, mai mult de scris în caiet “, glumeşte şi nu prea patronul. Oamenii sunt, însă, serioşi, şi aduc banii, ne asigură omul.

Bani pentru pământ

Moş Gheorghe are 75 de ani vine tocmai de la Sălătrucu, o comună aflată la 25 de kilometri de Curtea de Argeş, ca să ia un împrumut de la CAR. Problema lui e alta. Peste câteva zile trebuie să are pământul şi nu are bani pentru plug. „Nu se cade, taică, să las locul nearat. Râde lumea de mine. Eu cu baba mea mâncăm mai mult mămăligă şi de aia punem porumb. Nu prea ne ţinem cu banii de el, dar asta e”. Caietul e la mare cinste şi la Sălătrucu. „Cum nu?! Îmi dă dom’ Nicu, că el are alimentara lângă mine. Acu nu mai am bani că am luat tărâţe pentru porc. Iau un împrumut, să vedem cât mi-o da d-aicea. Am pensia mică, două milioane jumătate, da’ ceva, ceva tot iau. Să plătesc datoria de la dom’ Nicu, să mai iau ce ne mai trebuie. ‘’.
În Argeş, mai ales la ţară, caietul e sfânt. Sătenii cumpără  pe datorie de la butelii de aragaz la cuie şi cazmale ori pâine. „Eu aştept venirea poştaşului cu pensiile la fel ca ei, dacă nu mai mult. Vine pensia, vine şi nea Ion să-şi plătească datoria, plec şi eu la marfă sau plătesc distribuitorii ”, mărturiseşte Gheorghe Popescu, proprietar de magazin în comuna Albeşti.
Legal vorbind, cei care dau marfă şi nu încasează bani încalcă legea. Trebuie să elibereze bon fiscal, dar dacă nu încasează?! E o discuţie mai mare, dar şi mai veche. „Caietul” a devenit deja o instituţie, şi sunt mulţi cei care supravieţuiesc doar datorită lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email