Cei care mergeau la munte la sfârşit de săptămână au de înfruntat mai multe pericole. Dacă scapă de urşi, pot să îşi facă griji pentru maşinile pe care le rup în gropi. Turismul argeşean se îndreaptă repede şi sigur spre dezastru!
În această perioadă, în zona administrată de Ocolul Silvic Vidraru va fi adus un lot de 6-7 urşi care provin de la Sinaia. Este vorba de alte exemplare, în afara celor relocate deja la noi. De altfel, se aşteaptă ca 25 de urşi să ajungă din Sinaia în judeţul nostru. „Noi ne-am pregătit şi am luat toate măsurile de securitate care se impun, pentru a se evita pericolul accidentelor. A fost instruit tot personalul care va participa la această acţiune. Este important ca şi după aducerea urşilor să organizăm echipe de patrulare în zonele respective pentru a preveni pericolele care pot apărea. Noi vom urmări o perioadă de timp comportamentul acestor urşi”, ne-a informat Gheorghe Stătică, tehnician în cadrul Ocolului Silvic Vidraru.
Ştirea, seacă şi cât se poate de serioasă, e menită să dea semnalul că turismul argeşean e definitv îngropat. Dar să o luăm cu începutul.
1. Urşii
În ziarul nostru de ieri aţi aflat despre sosirea urşilor şi aţi citit declaraţiile martorilor şi ale oficialităţilor.
Două ursoaice şi puii lor care căutau hrană prin containerele de gunoi din Sinaia au ajuns în pădurile Ocolului Silvic din Sălătrucu. Întrega operaţiune a început marţi după amiază, când reprezentanţii Romsilva Prahova au demarat acţiunea de capturare. După mai bine de trei ore, urşii au fost tranchilizaţi şi urcaţi în containere speciale. Puţin după ora 19.00 maşina care transporta urşii a plecat spre judeţul Argeş, iar cele două ursoaice şi puii lor au ajuns la Tigveni, puţin înainte de miezul nopţii. “Sperăm să fie totul bine. Vor fi duşi la peste 40 de kilometri de cel mai apropiat sat, ca să nu avem probleme. De asemenea, reprezentanţii Ocolului Silvic vor patrula până la sfârşitul acestei săptămâni în locurile unde au fost duşi urşii”, a afirmat Gogu Davidescu, şeful Direcţiei Silvice Argeş. Se pare însă că primarii din zonă nu sunt foarte mulţumiţi de sosirea micilor vedete. “Să dea Dumnezeu să fie bine. Ce altceva să facem? Aveam noi şi aşa destule probleme cu urşii noştri, iar acum s-au gândit să ni-i aducă şi pe ăştia. Pe noi nu ne-a întrebat nimeni. Oricum ar fi, situaţia se complică, pentru că urşii aştia au stat printre oameni, ştiu să caute mâncare prin gunoi. Şi noi avem turişti care se duceau la sfârşitul săptămânii la munte, acum cine mai are curajul?”, se întreabă acum primarul din Sălătrucu. Pentru că au frecvent probleme cu urşii, niciunul dintre primarii din zonă nu înţelege de ce animalele au fost aduse tocmai la noi.
2. Transfăgărăşanul
Tot în ziarul nostru aţi citit despre condiţiile „deosebite” pe care le au cei care merg la munte pe Transfăgărăşan.
Oficial, Transfăgărăşanul se deschide pe 1 iulie dar o mulţime de turişti merg la munte la fiecare sfârşit de săptămână. Se poate ajunge, deocamdată, până aproape de tunelul Bâlea, dar drumul e mizerabil, plin de gropi şi, pe alocuri, de bucăţi de stâncă.
Până la cabana Valea cu Peşti, drumarii au cârpit asfaltul ca pe vremea lui Pazvante, cu roaba de material şi cu lopata, dar mai departe nu s-au dus. Şi asta s-a întâmplat anul trecut. Anul ăsta, Dumnezeu cu mila.
Problemele infrastructurii în zonă sunt cunoscute, dar nerezolvate de mult timp. Ştefan Borzaş, şeful Districtului de Drumuri Naţionale Căpăţîneni, district care se ocupă de Transfăgărăşan, îi sfătuieşte pe turişti să se aventureze spre munte doar dacă au Dacii sau Loganuri. „Le-am spus oamenilor, dacă au alte maşini, e păcat de ele. Parcă ne-a uitat Dumnezeu. Nimeni nu ştie dacă se va face ceva. Noi am făcut deszăpezirea, şi se poate trece, dar atât. În alţi ani se făceau mici reparaţii la gropi, anul ăsta nu s-a făcut nimic. E declarat drum turistic, dar atât. Păcat, pierdem foarte mult”, spune Borzaş. Licitaţiile multianuale s-au ţinut şi au fost câştigate de societatea piteşteană Argecom, afirmă directorul Districtului, dar tot nu se ştie cine ar trebui să facă minimele reparaţii, măcar cele care se făceau în anii anteriori. O altă bilă neagră pentru Transfăgărăşan este şi deschiderea sa oficială anunţată pentru 1 iulie, în condiţiile în care acest lucru era programat, anterior, mult mai devreme.
Deci, aşa sunt întâmpinaţi turiştii care îndrăznesc să creadă că în ţara lor, pe o şosea foarte frumoasă, într-un peisaj de vis din care nu fac parte, însă, hoteluri sau pensiuni, pot măcar să stea la aer, să privească cerul şi să mănânce o friptură fără să aibă şi alte griji în afara drumului prost. Ei bine, cine crede asta se înşeală amarnic.
3. Cine ne sabotează
Ca locuitori ai zonei, care ne dorim să se dezvolte şi Valea Argeşului, să ajungem şi noi în secolul acesta, să avem şi noi locuri binecuvântate de Dumnezeu, apreciate şi puse în valoare, nu hulite de oameni, aşa cum se întâmpă acum, ceea ce se petrece ni se pare a fi sabotaj. Pe toată linia.
Aşadar. Până săptămâna trecută ne văitam că la munte ajungi greu, cu preţul unei maşini pe care o duci imediat după excursie în service, cu preţul supărării pe care ţi-o provoacă gunoaiele de la marginea drumului şi a stâncilor căzute pe asfalt de pe versanţi. Nu era de ajuns. Urşii alungaţi din Sinaia, acolo unde merg turiştii care au bani mult mai mulţi decât cei care se bucură la un grătar, duminica, pe Transfăgărăşan, au ajuns, sau urmează să ajungă, în zona Vidraru, iar silvicultorii îi vor „observa”. La fel i-au observat, fireşte, şi prahovenii, cu rezultate la fel de bune, încât a fost nevoie să fie luaţi de acolo şi duşi în altă parte. Cine ne mai apără pe noi, argeşenii?! Nimeni, doamnelor şi domnilor. Soarta unei regiuni cu potenţial turistic extraordinar e pecetluită, de acum. Bani pentru reparaţiile şoselei nu sunt, dar nu trebuie să vă faceţi griji mai întâi pentru asta. Abia dacă scăpaţi de urşii nou veniţi, puteţi să vă îngrijoraţi pentru maşini. Şi, oricum, turiştii noştri sunt mai puţin importanţi decât ai lor. Sau, cum zice chiar Gogu Davidescu, şeful Direcţiei Silvice Argeş, „sperăm să fie totul bine”. Am prefera să ne bazăm pe faptele guvernanţilor, nu pe speranţele lor. Le avem pe ale noastre.