După ce că pe Transfăgărăşan dai din groapă în groapă, iar gunoaiele înfloresc în iarbă, o altă pacoste s-a abătut asupra celor care nu aveau altă distracţie în afara grătarului de sfârşit de săptămână de la munte. După cum aţi aflat din numerele anterioare ale ziarului nostru, mai mulţi urşi au fost relocaţi de la Sinaia în zona Ocolului Silvic Vidraru, iar urşii sunt atent „observaţi” şi „monitorizaţi” de lucrătorii silvici. Cât de atent şi cât de observaţi e greu de spus în condiţiile în care animalele au la dispoziţie păduri întinse şi zeci de kilometri de şosea pe care pot zburda. Ieri, o familie din Curtea de Argeş a avut surpriza să dea nas în nas cu un urs după cabana Valea cu Peşti. Întâlnirea a fost una spectaculoasă, cel puţin pentru oameni, căci ursul părea obişnuit cu prezenţa umană. Din fericire, argeşenii nu au păţit nimic, dar au tras o sperietură soră cu moartea, pe care nu o vor uita prea uşor.
„Povestea e simplă, am văzut ursul”
Concetăţeanul nostru, să-i zicem Ionel, povesteşte amuzat. „Nu e mare şmecherie. Povestea e simplă. Am văzut ursul. Eram în maşină cu fetiţa şi cu nevastă-mea. Mergeam încet, ca să evit pe cât se poate gropile, când ne-am trezit, pur şi simplu, cu el în faţă. Am frânat şi ne-am uitat unii la alţii. Noi, cu teamă, el, curios. Aşa mi s-a părut că era, curios. Nevastă-mea s-a speriat prima şi dădea să iasă din maşină, instinctul, poate. Fetiţa noastră era fascinată de namila maro din faţa maşinii. Voia să-i facă o poză. Preţ de câteva minute, care mie mi s-au părut ore, nu a scos nimeni niciun zgomot şi, ca un făcut, nu a mai venit nicio maşină din nicio direcţie. Îi vedeam ochii, parcă se uita la noi pofticios, la un moment dat. Cum nimeni nu a mişcat, a plecat, parcă cu lehamite, din faţa maşinii. A venit din pădure, de pe stânci, şi aşa s-a dus, tot pe stânci. A fost o experienţă, să ştiţi. O singură concluzie am tras noi, ca familie. Dracu’ s-o mai duce la munte, sau, cel puţin, mergem mai mulţi. După ce a plecat, şi am pornit maşina, m-a trecut un fior – dacă se năpustea asupra maşinii, ce făceam?! Ne rupea pe toţi… Am avut noroc”, povesteşte Ionel.
Ca el gândesc mulţi argeşeni, astfel încât sunt toate şansele ca Transfăgărăşanul, cea mai înaltă şosea circulabilă din ţară, cu cel mai spectaculos peisaj din România, să fie circulată doar de turmele de oi şi de măgari, obişnuiţi şi cu ursul şi cu drumurile proaste.
