Deşi e greu de crezut, în România secolului XXI există foarte mulţi oameni care primesc pensii în valoare de doar câţiva lei. Într-o astfel de situaţie se află şi Ion Vlăsceanu, în vârstă de 73 de ani, din comuna Valea Danului, din judeţul
Argeş. Acesta primeşte o pensie de 9 lei pe lună. Mulţi se întreabă probabil cum se descurcă bărbatul cu această sumă de bani. Însă, nea Ion oferă repede o explicaţie: „Păi cu 9 lei cumpăr 8 pâini şi o lumânare. Cam asta fac eu cu aceşti bani. În rest ce o vrea Dumnezeu”. Bărbatul spune că a muncit când era tânăr la câteva întreprinderi, dar nu poate primi pensie pentru că a fost încadrat ca muncitor ziler. „Am fost de mai multe ori la Casa de Pensii, dar cei de acolo mi-au spus că nu pot să-mi dea pensie pentru că eu am lucrat ziler. Am lucrat la lemne în oraş şi am fost chiar şef de echipă la S.M.T unde mă ocupam de stropitul pomilor prin livezi. Pe cartea mea de muncă scrie că am fost zilier şi de aceea nu pot primi pensie. 17 ani de zile am lucrat ca cioban, câteva luni pe an”, ne povesteşte bătrânul.
„Mâncam pâine cu oţet şi zahăr”
Pentru nea Ion, greutăţile au început acum 5 ani când i-a decedat soţia. La început, bătrânului i-a fost foarte greu să se descurce, pentru că nu mai avea nici un sprijin. „Nouă luni de zile după moartea soţiei am dus-o foarte greu. Nu aveam nici ce pune pe masă. Ajunsesem să mănânc pâine cu oţet şi cu zahăr. Cartofi fierţi mai mâncam, pentru că nu aveam bani să cumpăr ulei să îi prăjesc. Eu am mai avut şi un fiu care a murit anul trecut, în luna septembrie. Nu mă înţelegeam cu el pentru că le avea cu băutura. Nu muncea de loc şi aştepta să îi dau tot eu. Mai munceam cu ziua la vecini şi mai câştigam şi eu câţiva bani”, spune Ion Vlăseceanu. Însă, acum 4 ani de zile nea Ion a decis să facă un pas important în viaţa sa. S-a căsătorit cu Rodica Creţu, în vârstă de 65 de ani, din comuna Valea Iaşului şi s-a mutat în casa acesteia. Bărbatul spune că acum se descurcă cât de cât bine, dar recunoaşte în acelaşi timp că fără soţia lui ar fi imposibil.
„M-ar mânca câinii fără soţia mea”
„M-am mutat la Rodica şi nu mai stau la Valea Danului. Casa de acolo s-a prăpădit, pentru că e foarte veche. Acum aici este casa mea. Ne-am făcut şi noi un rost aici. Mă descurc cu soţia mea. Avem câteva oi, capre, patru vaci şi am şi cal. Cu ce luăm de la animale reuşim să ne descurcăm. Rodica mai are şi pensie de 4 milioane, dar cheltuim mulţi bani cu animalele. Fără Rodica sunt pierdut. M-ar mânca câinii fără soţia mea”, spune nea Ion. Ca să mai câştige un ban în plus, bătrânul mai munceşte câteva ore pe zi prin sat, dar acest lucru stârneşte invidia celorlalţi oameni, pentru că, spune bărbatul, „eu iau mai puţini bani şi de aceea lumea mă cheamă pe mine. Iau căruţa şi mai ajut pe unul pe altul şi mai câştig ceva bani”. De când s-au căsătorit, între cei doi soţi nu au existat certuri. Tanti Rodica este foarte mulţumită de soţul ei. Când am intrat în casă, femeia s-a grăbit să ne arate bucătăria, care a fost proaspăt renovată. „Uite, mamă, ce am reuşit să facem cu puţinul nostru. Am pus faianţă în toată bucătăria şi am tras şi apă în casă. Sunt foarte mulţumită. Toţi care au venit pe aici ne-au lăudat”, spune femeia. Tanti Rodica are însă, o mare dorinţă. „Vreau să reuşesc să îi fac pensie bărbatului meu. Măcar 3 milioane ca să aibă şi el cu ce trăi. Dacă reuşesc să fac acest lucru aş fi foarte bucuroasă. Dacă mor eu, ce o să facă el? Cum o să se descurce?”, se întreabă femeia. La fel de mult îşi doreşte şi nea Ion să aibă o pensie mai mare, pentru a se putea descurca atunci când soţia sa nu va mai fi.
Oameni săraci, dar primitori
„Mă sperie mult gândul că dacă se întâmplă ceva rău cu Rodica eu nu o să pot face faţă. Ce să fac cu 9 lei? Nu am decât să-mi cumpăr lumânări şi să aştept să mor. Altceva nu am ce să fac. Nu are cine să mă ajute şi pe mine. Nu vedeţi că nu te ajută nimeni în ziua de astăzi? Acum îmi mai pune ea lunar nişte bani la C.E.C să am şi eu dacă nu o mai fi ea. Nu vreau să mai trec prin ce-am mai trecut”, spune nea Ion. Am vrut să aflăm cum se pregătesc cei doi bătrâni pentru sfintele sărbători de Paşti, dar şi ce cumpărături fac aceştia atunci când spun ei că se duc „la oraş şi la piaţă”. „Păi ce să cumpărăm? Luăm şi noi ulei, făină, zahăr. Cam atât. O să tăiem un miel din gospodărie, iar restul le avem de la animale. Lapte, brânză, ouă”, ne explică tanti Rodica. Am părăsit gospodăria oamenilor cu promisiunea că vom reveni şi cu altă ocazie. „Vă mulţumim foarte mult că aţi venit pe la noi. Vă mai aşteptăm, că e rău să nu te viziteze nimeni. Poate treceţi de Paşti pe la noi, că tăiem un miel aici în bătătură. La revedere, mamă”, spune tanti Rodica, sprijinită de gardul gospodăriei.
