Un argeşean a ieşit la pensie în august, dar nu a primit decizia de pensionare nici după patru luni. Sună la instituţia care se ocupă de asta şi află că e o problemă în acte. Instituţia respectivă, însă, nu anunţase firma de la care a ieşit la pensie omul nostru că ar fi ceva neconcordanţe şi că trebuie lămurite unele lucruri, aşa că nimeni nu ştia nimic. Argeşeanul aştepta liniştit decizia de pensionare şi banii, iar firma de la care a plecat, după mulţi ani de muncă, era la fel de liniştită şi poate mulţumită că un fost angajat se bucură de pensie. Când aşteptarea s-a prelungit, argeşeanul nostru a încercat să se intereseze de drepturile sale băneşti.
Începe căutarea la instituţia cu pricina. În prima zi secretara îi spune că e o problemă cu telefoanele şi nu funcţionează numerele de interior şi prin urmare nu poate vorbi cu nimeni competent(sic!). A doua zi, nu sunt prin birouri funcţionarii care trebuie să ştie ce se întâmplă. Ziua următoare, persoana plătită din banii publici ca să îşi facă treaba, şi anume aceea de a verifica un dosar al unui om care a muncit o viaţă şi care vrea să iasă la pensie conştient că acea pensie abia îi va permite să supravieţuiască, ziua următoare, deci, salariatul instituţiei este ieşit din clădire.
Vine week-endul, şi argeşeanul nostru ia o pauză cu telefoanele. Luni revine. Secretara, evident agasată de insistenţele lui, îi face legătura într-un birou. Aici, stupoare. Omul nostru aude o ceartă cumplită în încăpere, pe motiv că cine pleacă în concediu trebuie să îşi lase treaba făcută(sic!), apoi trosc, se întrerupe convorbirea. La mijloc fiind banii pe care îi aşteaptă de multe luni, bărbatul sună din nou, numai că de data asta cearta a ajuns şi la secretariat, iar doamna care ridică receptorul o face doar pentru a-l ţine în mână zece secunde, suficient cât interlocutorul său să audă glasurile furioase, şi îl trânteşte în urechea celui care nu voia decât să afle când şi dacă poate beneficia de un drept al său. Mai departe, angajatul responsabil cu rezolvarea situaţiei este în concediu fără plată, ziua următoare la fel, cealaltă, nu e nimeni în birou şi tot aşa. Vă sună cunoscut?!
Întâmplarea de mai sus este cât se poate de reală, iar la momentul potrivit vom publica o anchetă. Acum, argeşeanul, care parcă nu ar mai vrea să iasă la pensie, încă mai caută soluţii. Problema e că a fost campanie electorală, nu au fost validate rezultatele alegerilor, fiecare slujbaş e interesat de cine va rămâne preşedinte, pentru că îl afectează direct, prin cel care îi va fi şef, vin sărbătorile cu bani mai puţini, doamna x, din biroul y, a descoperit pe net o reţetă miraculoasă de cozonaci de criză, şi trebuie să o spună tuturor colegelor din instituţie, mai sunt câteva zile de concediu fără plată de luat, şi câteva rezervări de revelion de făcut, aşa că nimeni din instituţia respectivă nu are timp să mai lucreze la dosarul argeşeanului nostru fără pensie. Şi oricum, pentru cei care muncesc la acea instituţie e neimportant, pentru că sunt sute de dosare în această situaţie.
Acesta este sistemul în care trăim. Situaţia descrisă este perfect valabilă oriunde, în orice unitate unde se lucrează pe banii noştri în folosul nostru, a doua parte a propoziţiei fiind pur teoretică.
