În urmă cu un an şi o săptămână, la hotelul Confarg lansam cotidianul Interes Argeşean. Au fost mulţi alături de noi, atunci, şi câţiva au zâmbit superior când unii ne-au urat viaţă lungă şi subiecte bune. Am trecut de primul an, cel despre care se spune că este cel mai greu. Nu a fost uşor, dar nici atât de greu precum ne-au prezis alţii. Am muncit în fiecare zi, am scris istoria clipei, cu pasiune, cu responsabilitate, cu furie, cu dragoste, cu ură, cu bune, cu rele, cu drag şi cu scârbă.
De multe ori mi-a plăcut locul în care trăiesc, de nenumărate ori mi-a venit să plec şi să nu mă uit în urmă. Acesta este un alt fel de editorial. Se obişnuieşte ca la aniversare să mulţumeşti cititorilor, oamenilor care ţi-au fost alături, să zâmbeşti şi să te arăţi fericit. Le sunt datoare celor care sunt alături de mine, dar ştiu că ei au făcut sau fac asta fără să aibă nevoie de mulţumiri. Vreau să scriu despre problemele pe care le avem, noi, ziariştii, la Curtea de Argeş, despre lucrurile care se întâmplă şi nu ar trebui, despre mocirla pe care o descoperim când ridicăm un colţ al covorului. Vreau să scriu despre anumiţi şefi care se poartă cu colegii mei de parcă singura menire a acestora din urmă este să îi ridice pe ei în slăvi. Mai vreau să vă povestesc despre necazurile pe care le semnalăm celor care sunt plătiţi din banii noştri să le rezolve, dar stau prin birouri la cafele sau la bârfe şi aşteaptă să treacă ziua, ca să ia salariul.
Aş mai vrea să vă împărtăşesc din experienţa mea şi a colegilor mei în subiectul delicat al atenţiei pe care o acordă unii şi alţii confortului nostru fizic, confort pentru care tot votăm şi pentru care credem la nesfârşit promisiunile făcute. Ar mai fi de spus şi despre câini, şi despre gunoaie, şi despre nesimţirea de pe stradă şi din trafic, despre obtuzitatea de care dau dovadă inşi care au ajuns în funcţii fără să aibă merite extraordinare în afara celui de a contribui material la o campanie sau alta. Sunt multe de spus şi de scris. În acest an nu am reuşit să mutăm noi munţii, dar nici nu ne-am propus asta. Am vrut să arătăm ce e bine şi ce nu e, ce e frumos şi ce nu, am arătat faţa adevărată a oraşului şi a oamenilor lui. Dacă nu v-a plăcut, nu e vina noastră. Asta este realitatea pe care noi, ziariştii de la Interes Argeşean, v-am prezentat-o cum am ştiut noi mai bine. Ne înclinăm în faţa dumneavoastră, cititorilor noştri, şi a dumneavoastră, colaboratorilor noştri. La urma urmei, dumneavoastră decideţi dacă suntem utili şi dacă istoria clipei argeşene e oglindită fidel. Noi aşa credem. În ceea ce priveşte lucrurile despre care am pomenit mai sus, avem ani înaintea noastră să le detaliem scriind despre ele.
P.S. Acum, după un an, cred că v-aţi lămurit cu toţii. Nu avem în spate niciun partid politic şi niciun om de afaceri cu interese mai mult sau mai puţin ascunse. În spatele ziarului se află doar o echipă de ziarişti cărora le place meseria şi care încearcă să o facă bine, şi câţiva acţionari care au dat viaţă unui vis. Al meu, şi poate şi al dumneavoastră.
