Transformă-ți viața! Rubrică de dezvoltare personală by Crina Banu. Rana de nedreptate

Astăzi vom arunca o privire asupra felului în care ne influențează rana de nedreptate.

Ca și rana de respingere, aceasta apare din relația cu părintele de același sex. Dacă părintele este dur, rece, critic, copilul va avea tendința să devină perfecționist; încearcă să devină cât mai eficient și perfect posibil. În același timp, așa cum abordează Lise Bourbeau tema rănilor în cartea sa, dezvoltă masca rigidului ca mecanism de apărare. Rigidul este acel perfecționist care nu își arată sentimentele  pentru a nu pierde controlul și a nu se vedea că nu este perfect. Acesta vrea ca totul să fie corect și justificabil și chiar și când greșește găsește cu ușurință justificări, nedându-și seama că poate fi nedrept sau că-i poate răni pe ceilalți. Teama lui e legată de răceala în relații și nevoia lui cea mai mare este aceea de libertate, însă purtând masca rigidului pentru a se feri de suferință, va obține de fapt efectul opus: nu poți dezvolta conexiuni autentice când nu ești tu însuți și nu poți atinge sentimentul de libertate trăind în ego, deci purtând măștile pe care acesta le formează din copilărie, crezând că te protejează.

De obicei, aceste persoane au probleme cu spatele, cu cervicala, cu partea lombară sau cu genunchii. De asemenea, pot fi împinse spre cure de slăbire, din sentimentul de vinovăție, crezând că pentru a fi iubit trebuie să ai un corp frumos.

Cel cu rana de nedreptate are mereu în spate și rana de respingere, dar prima îl ajută cumva să nu simtă această respingere la nivelul la care o resimt cei care au rana de respingere dominantă.

Primul pas spre vindecare ar fi compasiunea față de sine, renunțarea la resentimente, la furie, rușine, după care acceptarea de sine. De asemenea, e important să afli ce îți dorești cu adevărat și să lucrezi la a obține acele lucruri.

Dacă ai descoperit că ai această rană, probabil că de-a lungul vieții ai trecut prin multe situații în care ai fost neîndreptățit și nu ai înțeles de ce; pentru că e nevoie să o vezi, să o accepți, să îți dai seama de unde vine, să lucrezi cu ea. Când lucrăm la această rană, nedreptățile apar din ce în ce mai rar și devenim tot mai puțin reactivi.

De asemenea, ce te va ajuta foarte mult este să îți dai voie să faci și greșeli, să lași să se vadă că nu ești perfect, să te relaxezi și să iți permiți să fii și vulnerabil în fața celorlalți. Vulnerabilitatea e o putere, nu o slăbiciune. „Ea e „sălașul emoţiilor și experienţelor la care râvnim”, sursa speranţei, a empatiei, bucuriei, creativităţii, sentimentului de apartenenţă și autenticităţii, după cum susține Brene Brown, cunoscută pentru cartea sa, „Curajul de a fi vulnerabil”, dar și pentru documentarul ‘Fii curajos” (The Call to Courage) pe care îl regăsim și pe Netflix.

Amintește-ți că de fiecare data când se activează o rană, nu mai ești tu cel care își controlează viața, ci masca, ego-ul, acel eu fals care trăiește o emoție. Când acuzi, este din acest eu. Când ești centrat pe inima ta, doar observi, fără a avea vreo activitate mentală, fară a reacționa, fară a acuza, acuzarea fiind rezultatul unei emoții.

Te invit și pe pagina mea de Facebook, Transforma-ți viață by Crina Banu, dar și pe site pentru întrebări, feedback și sugestii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email