# Interviu cu comandantul Grupului de luptă româno-american, locotenent-colonel Costel Ionescu
Domnule locotenent-colonel, au trecut aproape două luni de când Batalionul 33 Vânători de Munte ,,POSADA” pe care îl comandaţi se află în Afganistan. Cum apreciaţi desfăşurarea misiunilor la momentul actual?
– Întradevăr, nici nu ştiu cum au trecut cele două luni de la începutul misiunii. Consider că acum militarii tratează într-un mod foarte serios misiunile care trebuiesc executate în aria de responsabilitate. Misiunile se execută la un nivel calitativ maxim luându-se în calcul toate cele trei momente ale misiunii, respectiv etapa de pregătire, etapa de execuţie în sine a misiunii şi etapa de informare de după executarea misiunii. Caracterul misiunilor este destul de variat, cerând din partea comandanţilor de structuri şi a celor care compun structurile repective o abilitate deosebită în a cerceta zonele şi a localiza elementul exploziv improvizat care poate să ducă, după cum din păcate s-a şi întâmplat, la pierderea de vieţi omeneşti. Tratarea cu seriozitate a fiecăreia dintre aceste etape ale misiunii şi experienţa acumulată în cele două luni mă fac să cred că vom şti să adaptăm în continuare modurile de acţiune pentru fecare tip de misiune în parte.
Care este relaţia cu celelalte naţiuni din cadrul Forţelor coaliţiei şi cu Forţele de securitate afgane din aria dumneavoastră de responsabilitate?
– Faptul că pe perioada de pregătire în ţară am lucrat cu compania din armata Statelor Unite ale Americii pe care o avem acum în compunerea Grupului de luptă a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea relaţiilor cu aceştia şi la coordonarea modurilor de acţiune în teatrul de operaţii. Relaţia cu forţele de securitate afgane consider că este în construcţie. Parteneriatul pe care noi trebuie să-l realizăm cu forţele de securitate afgane este una dintre misiunile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinim în aria de responsabilitate şi aceasta este implicit legată de asigurarea securităţii şi libertăţii de mişcare pe autostrada A1 şi crearea unui coridor economic pe cât posibil în stânga şi în drepta acesteia. Am afirmat că relaţia este în construcţie deoarece forţele de securitate afgane sunt în formare, sunt insuficiente şi uneori difrenţele de pregătire şi de dotare, îşi spun cuvântul. Încercăm prin tot ceea ce facem să executăm operaţii în comun cu ambele categorii de forţe, Armata Naţională Afgană şi Poliţia Naţională Afgană, iar informaţiile pe care le primim de la Serviciul de Securitate Afgan ne ajută în foarte mare măsură la îndeplinirea misiunilor.
Sunteţi la cea de-a doua misiune în Afganistan ca şi comandant al acestui Batalion. S-a schimbat în oarecare măsură situaţia de securitate faţă de cea de acum doi ani?
– Dacă ar trebui să fac o evaluare la modul general, consider că situaţia de securitate s-a înrăutăţit faţă de perioada 2007-2008. Inclusiv ponderea incidentelor s-a schimbat, în această perioadă incidentele cu dispozitivele explozive improvizate căpătând o importanţă deosebită. În luna februarie a anului 2010 acestea au crescut de 5 ori comparativ cu cea din 2009. Cred că realizarea acelui parteneriat de securitate între forţele coaliţiei şi forţele de securitate afgane va contribui în mod decisiv la diminuarea incidentelor, în special de-a lungul autostrăzii A1 şi în principalele centre populate sau în centrele districtuale.
Cum previzionaţi acţiunile viitoare în aria de responsabilitate din prisma sintagmei ,,operaţie de stabilitate”?
– Operaţia de stabilitate este foarte bine definită de regulamente. Ştim foarte bine că tipul de misiune pe care îl executăm în Afganistan este de operaţiuni în sprijinul păcii. Dar, din punctul meu de vedere, datorită evoluţiei situaţiei de securitate şi a modului în care trebuie să răspundem la incidentele cu care ne confruntăm, aş putea spune că suntem la muchia dintre operaţia de stabilitate şi operaţia de tip combat, totuşi la un nivel redus. În tot ceea ce facem, în toate tipurile de misiuni pe care le avem, este clar că vom aplica principiile operaţiei de stabilitate în care non-kineticul are cuvântul decisiv, sprijinindu-se în anumite rânduri pe acţiunile kinetice, dar de o mai mică amploare.
Un mesaj pentru familiile şi cei dragi rămaşi acasă.
– Deşi ne aflăm la distanţă mare de casă gândurile noastre se îndreaptă permanent către familii şi către cei dragi rămaşi acasă. Situaţia celor de acasă îşi pune amprenta asupra activităţii pe care noi o desfăşurăm în teatrul de operaţii, ei fiind mai îngrijoraţi decât noi, cei care ştim real cu ceea ce ne confruntăm aici. Ca şi comandant al Batalionului de Manevră îi asigur că în planificarea şi executarea misiunilor protecţia forţei este principala noastră prioritate. Totuşi, aşa cum afirmam mai sus, incidentele din zona de responsabilitate pot oricând crea anumite situaţii dificile pentru militarii români. Doresc să transmit familiilor şi prietenilor de acasă gândurile noastre de respect şi de aducere aminte şi sper că în curând ne vom revedea cu zâmbetul pe buze după această misiune destul de dificilă. În acelaşi timp doresc să-mi exprim mulţumirile pentru înţelegerea de care dau dovadă şi pentru sprijinul acordat. Aflându-ne în preajma Sfintelor sărbători de Paşti, doresc să le urez tuturor sănătate şi fericire, iar lumina învierii Domnului Iisus Hristos să se pogoare asupra tuturor.
al Batalionului 33
Manevră ,,POSADA”,
Locotenent Ovidiu CIOBANU
