pese de el, nici bani, nimic. El doarme în staţia de autobuz de la Noapteş şi numai Dumnezeu ştie cum trăieşte de pe o zi pe alta.
Cazul lui Vasile Ion i-a şocat pe cei de la Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS), şi asta nu e lucru puţin, pentru că funcţionarii acestui Serviciu au văzut în viaţa lor o mulţime de cazuri sociale. Cel al lui Vasile Ion, de 70 de ani, pare însă rupt din alte vremuri şi din alte locuri. Omul doarme în staţia de autobuz de la Noapteş, şi aceea e singura casă pe care o cunoaşte. A lucrat pe vremuri vreo doi ani la Primărie, la Spaţii verzi, dar în rest nu mai ştie numele întreprinderilor al căror salariat a fost. Nu are niciun fel de venit, e bolnav şi singur, iar rudele, cele puţine pe care le mai are, nu vor să ştie de existenţa lui. SPAS l-a cules de pe stradă, l-a dus la doctor, iar angajaţii Serviciului i-au cumpărat din banii lor medicamentele prescrise. Nu e loc pentru cei ca el nicăieri. Niciun azil nu-l primeşte pentru că nu are venit, nicio rudă nu îl ia acasă. E condamnat la moarte sigură, în singurătate şi în cea mai cruntă sărăcie.
Vasile Chiriţă este un alt argeşean nefericit şi lovit de soartă. Omul, părăsit de familie, bolnav de toate bolile posibile, a fost dus la Spital de un vecin cu inimă mare. Nimeni nu l-a primit la Spitalul de Boli Infecţioase, la Piteşti, şi nici la Spitalul din Curtea de Argeş nu mai poate sta.
Mai sunt mulţi asemenea oameni loviţi de soartă, şi pentru ei ar fi nevoie la Curtea de Argeş de un adăpost, pentru că în ultima vreme au apărut tot mai multe cazuri. Un astfel de aşezământ, însă, se construieşte în ani, iar pentru Vasile Ion şi Vasile Chiriţă, va fi prea târziu.
