Sărăcia îi determină pe argeşeni să îşi vândă lucrurile din casă

În fiecare săptămână, în apropierea intrării în târgul de haine second-hand care se organizează în municipiul nostru vin mai mulţi argeşeni, majoritatea pensionari, care vând diferite lucruri vechi din casă. Imediat îi recunoşti pe aceşti oameni, după îmbrăcămintea sărăcăcioasă şi tristeţea care li se citeşte pe chipuri. Aceştia aduc „marfa” la târg cu cărucioarele sau cu genţi mari de voiaj. Fiecare are locul lui bine stabilit, unde îşi întind foliile de celofan, pe care aşează lucrurile pe care le-au adus. La ei poţi găsi absolut orice, de la creioane colorate, garnituri, rulmenţi, jucării stricate şi prize până la casete audio, lanterne, radio-casetofoane sau pantofi.
„După o viaţă de muncă, uitaţi-vă cum am ajuns”
Oamenii au recurs la această ultimă soluţie, de-a dreptul disperată, de a-şi vinde lucrurile din casă, din cauza veniturilor mici şi a sărăciei. Deşi au muncit o viaţă întreagă, acum, la bătrâneţe, sunt nevoiţi să-şi vândă din agoniseala de-o viaţă pentru a putea supravieţui. „Vin la târg să mai câştig şi eu un ban. Pensia nu-mi ajunge de la o lună la alta şi sunt nevoit să mai vând diferite lucruri ca să câştig un ban. Aşa am ajuns noi, pensionarii, să fim bătaia de joc a celor care ne conduc. După o viaţă de muncă, eu am muncit 35 de ani, uitaţi-vă cum am ajuns. Am o pensie de 5 milioane jumătate şi pe medicamente dau aproape două. Cu ce să trăiesc?”, se întreabă o comerciantă.
Nea Marin are 67 de ani şi a lucrat o viaţă la oficiile poştale din judeţ. Bătrânul vine săptămânal în târg cu un cărucior în care a pus o lădiţă cu tot ce are de vânzare. „Am ajuns rău de tot în ţara asta. Pur şi simplu suntem lăsaţi să murim de foame. Nu mai eu ştiu cât am muncit în viaţă şi când văd cum sunt acum nu-mi vine să cred. Am venit la târg cu nişte haine vechi, pantofi şi câteva prize şi întrerupătoare. Nu pot să vorbesc de vânzare. Într-o zi bună, fac cam 30-40 de lei, asta de obicei după jumătatea lunii. Însă, de multe ori am făcut drumul degeaba”, spune nea Marin.
„De obicei vin în târg când am nevoie
de bani”
Bărbatul ne-a povestit că o parte din lucrurile pe care le vinde îi aparţin, iar altele i le-au dat prietenii. „Eu mai ştiu să repar diferite lucruri şi mă mai cheamă prietenii să îi ajut. Omenii ştiu că vin la târg şi îmi mai dau lucruri vechi de care nu mai au nevoie sau pe care voiau să le arunce pentru a le vinde aici. Aduc aici orice îmi pică în mână. De multe ori clienţii care vin la mine mă întreabă dacă pot să le aduc anumite lucruri şi eu încerc să le găsesc”, spune bătrânul. La câţiva paşi mai încolo, o femeie croşetează căciuliţe pentru copii, pe care speră să le vândă în târg. Femeia a întins pe folia de celofan câteva fuste vechi, dar şi pulovere croşetate. „Încerc să câştig şi eu un ban. Sunt pensionară şi îmi place să croşetez. Multe lucruri le vând la târg ca să mi fac rost de bani. Azi nu prea am avut vânzare. Am dat doar o fustă şi o bluză. Nu vin în fiecare săptămână în târg. De obicei vin când am nevoie de bani”, spune femeia.
„La aceşti comercianţi găseşti aproape orice
ai nevoie”
La târgul din municipiul nostru vin şi oameni din Piteşti. Tanti Maria, vine aproape în fiecare săptămână cu trenul, pentru a vinde la târg mileuri, ceasuri de mână sau jucării de pluş. „Am cupoane de călătorie şi nu dau mult pe drum. Nu am ce să fac, sunt nevoită să vin la târg pentru un ban în plus. Eu dacă scot şi 20 de lei într-o zi sunt mulţumită. La bătrâneţe ai nevoie de bani, pentru medicamente. Copiii sunt şi ei la casele lor şi nu prea pot să mă ajute că nici ei nu o duc prea bine. E vai de capul nostru în ţara asta. Tinerii aceştia nu au nici un viitor. Mi se rupe sufletul când văd că nu pot să îi ajut pe copiii mei. Cei care ne conduc au uitat de noi pensionarii. Toate se scumpesc, dar pensiile rămân la fel. O să ajungem să murim de foame”, spune femeia.
Majoritatea celor care cumpără de la aceşti comercianţi sunt oameni mai în vârstă sau chiar pensionari. Aceştia ştiu că pot găsi aici lucruri vechi, pe care nu le mai găsesc în magazine. „Am şi multe lucruri vechi pe acasă, pentru că nu mi-am permis să iau altele. De obicei când mi se strică ceva, vin pe aici să caut piese. La aceşti comercianţi găseşti aproape orice ai nevoie”, spune Viorel Dumitru, din municipiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email