Interes Argeşean reîncepe de azi concursul destinat şcolilor din Curtea de Argeş. Prima ediţie, încheiată la sfârşitul anului trecut, a fost un succes, conform dascălilor şi Inspectoratului Şcolar Judeţean. De data aceasta, concursul şcolilor se va încheia pe 31 mai, iar şcoala câştigătoare va avea parte de un premiu surpriză! Tot ceea ce trebuie să faceţi este să completaţi taloanele cu numele şcolii pe care o vedeţi câştigătoare şi să le aduceţi la redaţie, Bulevardul Basarabilor, nr. 16, iar de restul ne ocupăm noi. Prima săptămână de concurs este a Şcolii Generale „Carol I”.
Jocul de-a rima
Salutare dragi copii!
Hai să ne jucăm de-a rima.
Eu zic plouă,
Tu zici ouă.
Eu zic soare
Tu zici boare.
Hai să mergem la plimbare,
C-a venit vacanţa mare.
Vă mai spun ceva copii,
Ăsta-i secretul nostru.
Să nu faceţi năzdrăvănii!
E spre binele vostru.
Hai să ne mai jucăm puţin!
Eu zic merge
Tu zici drege,
Eu zic stop
Tu zici hop
Vă salut şi hai la joc!
Miruna Agopian,
clasa a V a B
Românie, Românie ţărişoară dulce mie
Românie, Românie
Ce mai faci tu doamna mea?
Îţi dedic o poezie
Pentru vitejia ta.
Pe ale tale vechi meleaguri
Voievozi au biruit
Au trecut sute de veacuri
Mulţi ostaşi ţi-au mai murit!
Dar astăzi eşti considerată
O simplă ţară destrămată
Fug toţi oamenii de tine,
Spun c-aici nu le e bine.
Ţia rămas doar amintirea
Ţara care biruia,
În trecut găseşti iubirea
României de cândva,
Românie, Românie
Ţăriţoară dulce a mea
Eşti o ţară de mândrie
Nimeni nu te va uita.
Miruna Agopian,
clasa a V a B
Conversaţie cu un personaj genial
Aveam părul apropae ud şi răceala dădea semne. Frigul îmi modela oasele şi mă simţeam din ce în ce mai rece, nici vântul nu ţinea cu mine. În sfîrşit am urcat în motocar-salvarea pentru mine. O stare de moleşeală mă bănuia. Locul de lângă geam era liber, iar în staţie a aurcat o doamnă în vârstă, cam de 71 de ani. Era înfofolită şi încolăcită cu textură, decât faţa i-o puteam vedea cu lumina ei puternică. Tenul fin, uşor ridat, chiar strălucitor.Armonia feţei mă surprindea, o simţeam mai tânără ca mine.
– Bună ziua, e liber lângă tine domnişoară?
– Da sigur… poftiţi!
Era o femeie lentă cu mişcări uşoare, fără să deranjeze pe nimeni. Eram tare obosită şi nu eram în stare să analizez acţiunile generale. Tot ce am văzut şi ce am gândit probabil s-au petrecut în câteva secunde. Iar ceilalţi erau singuri pe lume. Un băiat din spatele meu vorbea la telefon. „Ce faci bah? Aa…bine? Auzi, tu ai fost aseară pe afară? Aha…da. Ştiu, cică s-au omorât ăai pe la poarta lui Pate…aha…da mă, m-a sunat pe mine…”. Conversaţia avea mari găuri în limbaj, dar cui să-i pese? Pe mine mă amuza.
– Şi tu tot la capăt de linie mergi? Mă întrerupe doamna de lângă mine.
– Aa… nu eu cobor mai aproape.
– Bine că am prins loc nu ştiu ce mă făceam dacă mergeam atâta timp în picioare. Ia spune-mi eşti la şcoală?
– Da, sunt anul 4.
Nu aveam chef de vorbă, dar ceva îmi menţinea atenţia, ca doi magneţi ce nu sunt nici lipiţi nici depărtaţi. Dar nu aveam de lucru şi motocarul era leneş, iar ploaia era mai mândră ca niciodată. Stropii loveau parbrizul cu o delicateţe infinită, rânjită, pripită…
– Ţi nici în staţie n-am stat mult, n-a apucat să mă plouă calumea. Ehhe pe vremea mea timpul era strict: iarna era iarnă, vara era vară. Şi acum îmi amintesc de „martie” când eram eu mică…Cum mama punea în grădină răsaduri, iar eu şi fraţii mei mergeam desculţi pe pământul uscat de soare. Era cald şi frumos, se simţeau frumoasele timpuri. Pe când acum …totul s-a făcut praf. Eu n-am nimic, sunt fericită, sunt bătrână am pensie, dar voi? Voi generaţia voastră o să clacaţi, aveţi de înfruntat multe în viaţă.
– Păi asta n-ar fi o problemă dacă…
– Ţin minte că mă duceam cu stupii în Sadova, acolo unde erau nişte păduri zdravene, imense. Pământul era acoperit de nisip, din cauza asta înfloreau copacii cu 3 săptămâni înainte. Era o frumuseţe…Acum? Acum s-a ales praful, nimic nu mai e, au ras ăştia tot. A. şi am uitat să-ţi spun, cultivau pepeni, aveau făşii întregi de pepeni. Acum nimic, am auzit că zona aia s-a transformat într-un pământ arid.
– Ştiţi eu….
– Iliescu e de vină! El a distrus toată armonia, un dobitoc., muscă fără cap. N-a ştiut cum să continue echilibrul. Tu l-ai prins pe Ceauşescu? Cred că erai mică.
– Aa eu nu …cred că abia…
– Om deştept, puternic, ce a ştiut cum să ne ridice. Acum toţi din politică sunt nişte măgari. Nici nu ştiu pe ce lume sunt, au intrat acolo ca nişte viruşi în corpul uman. Nu le este locul acolo. Însă tu …să nu-ţi pierzi nădejdea niciodată că…
– Doamnă mă scuzaţi, trebuie să cobor… mulţumesc pentru sfat! La revedere!
Când am coborât din motocar mi-am dat seama că femeia se instalase în urechea mea…şi nici măcar nu-mi ceruse voie.
– dar viitorul este unul crunt, fără energie, voi nu veţi rezista mult. Generaţia mea a fost puternică, oamenii erau harnici şi corecţi, dar…
Diana Joiţa, clasa a VIII a A
Revista Şcolii
Revista şcolii „ASPIRAŢII” este o apariţie semestrială, care a ajuns la numărul 5. S-a dorit a fi o publicaţie pentru elevii şcolii, în care apar creaţiile copiilor, materialele propuse de aceştia, dar şi de profesorii şcolii. Din temele revistei: „Teste pentru elevi şi părinţi”, „Din creaţiile elevilor”, „Codul bunelor maniere”, „Top profesori”, „Ştiaţi că…”, „Legile lui Murphy”, „Curiozotăţile”. Anul trecut revista a obţinut premiul al III-lea la Concursul de reviste şcolare, etapa judeţeană.
Profesor coordonator, Cristina Nedelea
