,,O fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte” mi-a spus cineva odată. Când am văzut această fotografie, mi-am dat seama că, pentru militarii români din provincia Zabul din Afganistan, este una dintre acele imagini imortalizate pe care le preţuiesc şi care chiar fac cât o mie de cuvinte. Fiecare om păstrează în suflet sau în minte imagini dragi. De aceea, o să încerc să descriu celor de acasă contextul în care a fost realizată, astfel încât să înţeleagă de ce valorează atât de mult pentru un militar.
Când soldaţii români stau împreună cu poliţiştii afgani
Momentul a fost imortalizat în una din bazele înaintate de operaţii, ocupată de militarii din Batalionul 33 Manevră ,,POSADA”, şi anume CP 13. CP-urile (puncte de control) sunt, în fapt, clădiri aflate de-a lungul porţiunii de autostradă ce traversează provincia Zabul din Afganistan şi care erau, odată, ocupate de Forţele de Securitate Afgane. Acum, doar câteva dintre ele mai sunt locuite, cele mai multe fiind lăsate în paragină. CP 13, aflat la o distanţă destul de mare de baza Lagman, este una dintre cele rămase ,,în picioare”. În acest punct îşi desfăşura activitatea, până mai acum două luni, o subunitate de poliţişti afgani. La propunerea statului major al Grupului de luptă româno-american, comandantul a luat decizia de a dispune forţele de-a lungul autostrăzii, reducând astfel timpul şi distanţele pe care se desfăşurau patrulele. Ca urmare, în spiritul cooperării forţelor noastre cu poliţiştii afgani, în CP 13 a fost dislocat şi un pluton românesc.
O misiune de convieţuire puţin dificilă, la început, deoarece conlucrarea presupunea ca militarii români şi afgani să locuiască împreună mai mult timp. Dar, cum este în firea românului să fie prietenos şi amabil, camarazii afgani s-au împrietenit repede cu colegii mei.
Argeşenii i-au mai „ordonat” pe afgani
De la sosirea plutonului românesc, poliţiştii afgani au devenit mai ordonaţi şi mai îngrijiţi. Se ajută reciproc, mănâncă împreună şi chiar dorm sub acelaşi acoperiş. ,,Sunt băieţi foarte prietenoşi, pe care ne putem baza, deoarece ne gospodărim împreună. Ne ajută uneori la cumpărături atunci când pleacă în Qalat, ne ajutăm reciproc la procurarea apei – nu există apă curentă şi trebuie să procurăm apă pentru spălat din afara locaţiei – şi la toate treburile administrative pe care le avem de făcut. Mă cunosc toţi. Toată ziua suntem împreună. Sunt foarte îngrijiţi şi ordonaţi. Am mâncat cu ei în nenumărate rânduri şi chiar am dormit în clădirea lor de câteva ori. Le-am reparat reţeaua electrică la bucătărie, deoarece găteau la lumina lanternei. Sunt buni camarazi” mărturisea fruntaşul Marian Sandu.
,,Ne putem baza pe poliţiştii afgani la orice oră din zi şi din noapte. Nu s-a întâmplat niciodată să încerce să refuze o misiune. În zece minute, indiferent de oră, sunt pregătiţi de plecare. Avem o relaţie foarte bună cu ei”, ne spune comandantul plutonului, locotenentul Lucian Nedelea.
Lucrurile relatate întăresc, încă odată, acele vorbe care spun că românul este prietenos şi binevoitor cu oricine şi oriunde s-ar afla. Şi, din atitudinea poliţiştilor afgani, ne dăm seama că Forţele de Securitate Afgane îşi doresc şi încearcă să impună o situaţie de securitate care să le permită locuitorilor să trăiască paşnic, să se guverneze după propriile reguli şi să-i aleagă democratic pe cei care să-i reprezinte.
Locotenent Ovidiu Ciobanu, Ofiţerul de Relaţii Publice al Batalionului 33 Manevră ,,POSADA”, Zabul, Afganistan
