Sfânta Filoteea ajută 60 de copii orfani în Kenya

În Kenya, o activitate altruistă – efectuată de Părintele ortodox Mark Mwangi şi de soţia să, preoteasa Alice Mwangi – a captat atenţia şi grija unui proiect care poartă numele Sfintei Filoteea de la Argeş, notează lonews.ro.

Singuri şi în condiţii împovărătoare, cei doi asistă peste 60 de copii orfani ortodocşi, oferindu-le adăpost, asistenţă medicală, hrană, educaţie şi asigurându-le nevoile spirituale.

Proiectul Sfânta Filoteea este susţinut de o organizaţie non-profit filantropică ce colectează şi distribuie asistenţă financiară şi materiale pentru sprijinirea persoanelor care se îngrijesc de văduve, orfani şi alţi copii săraci din România şi Kenya. Organizaţia are sediul în Decatur, Statele Unite ale Americii

În prezent, proiectul strânge fonduri destinate unei astfel de călătorii în Kenya, pe care preşedintele Poriectului Sfânta Filoteea, Timothy Farrell, o va face în perioada 13-19 ianuarie. Proiectul asigura că toate donaţiile coelctate merg la orfani, precizează sursa citată.

Cine a fost Filoteea

Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de oraşul Târnovo, (astăzi, Veliko Tărnovo, Bulgaria), capitala Ţaratului Bulgar, într-o familie de ţărani. Este crescută în dreapta credinţă şi evlavie de mama sa, care moare când Filofteia era încă mică. Copila postea, asculta Scripturile, învăţa să-şi păzească neîntinată fecioria, iar mai presus de toate era foarte milostivă. Copila săvârşea cu statornicie şi răbdare toate faptele bune.

După ce mama sfintei a murit, tatăl ei s-a însurat a doua oară.. Mama vitregă nu a iubit-o pe Filofteia, astfel că o bătea şi o certa, pârând-o tatălui ei, pentru ca acesta să o certe.

Cu toate acestea, tânăra fecioară nu se oprea din înfăptuirea binelui comunitar şi le împărţea săracilor şi flămânzilor hainele ei şi mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la ţarină tatălui ei. Aflând de acţiunile ei şi văzând că împărţea mâncarea săracilor, tatăl ei a bătut-o şi a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu şi a rănit-o la un picior, iar din această rană sfânta a murit pe loc. Şi tot locul acela s-a umplut de lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când a murit.

Povestea vieţii şi a morţii

Venindu-şi în fire, tatăl ei a fost cuprins de spaimă şi vrând să-i ridice trupul, nu putea nici să-l atingă, nici să se apropie de el. Văzând acestea, a alergat în cetate şi le-a spus arhiepiscopului şi conducătorilor cetăţii tot ce se întâmplase şi că trupul fetiţei zăcea pe pământ, şi că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetăţii şi cu mulţi săteni, au alergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască.

Apoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, să ridice trupul sfintei şi o ducă în cetate. Dar n-au putut nici să-l mişte, aşa încât s-au înspăimântat cu toţii. Au început să se roage cu stăruinţă lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteia, dar nici aşa nu au putut s-o ridice.

Pentru a o putea ridica, tatăl ei şi cei care îl ajutau au început să numească ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de acea parte a Dunării, pentru a putea şti unde să o odihnească, însă Filofteia era la fel de grea. Cu toate acestea, cum s-a numit Biserica Domnească cea din Târgul Argeşului, trupul ei a devenit mult mai uşor, iar oamenii au trimis scrisoare lui Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise şi biserica). Acesta, de cum a fost înştiinţat, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, mergând către Dunăre şi a adus sfintele ei moaşte în Ţara Românească. Le-a aşezat în Biserica Domnească de la Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş de către Neagoe Basarab. Aici au fost mutate, iar acum se află în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte.

Moaştele au stat la Biserica Domnească şi la Biserica Olari

În fiecare an, la 7 decembrie, sfintele sale moaşte sunt scoase afară din paraclis şi racla este deschisă, fiind puse într-un pavilion special amenajat din faţa bisericii mănăstirii, pentru ca mai ales în această zi credincioşii, care se adună în număr mare la prăznuirea ei, să li se poată închina.

Potrivit wikipedia, documentele istorice arată însă că moaştele muceniţei au rămas la Târnovo şi sunt aduse în Ţara Românească numai după anul 1393, când ţaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386+1418), care le aşază în biserica domnească Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru, fiul său. rămân acolo pană în anul 1893, când, din cauza stării de degradare în care se află biserica, sunt mutate în biserica Sfântul Gheorghe, apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari. În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti, apoi revin la Curtea de Argeş şi sunt găzduite în marea biserică ctitorită de Neagoe Vodă Basarab.

Blestem pentru cei care ciupesc” moaştele

Racla în care se odihnesc moaştele Sfintei Filofteia a fost restaurată în anul 2004, la Monetăria Statului. S-a drapat lemnul cu catifea roşie, s-au aurit piesele din argint, s-a reaurit capacul, s-au schimbat picioruşele de sprijin, confecţionate din aluminiu.

În plus, s-au înlocuit bucăţile deteriorate din lemnul de chiparos. Meşterii de la Monetăria Statului, conduşi de Vasile Vasile, au fost şocaţi când au găsit scris pe săculeţul care învelea moaştele un blestem.

 

Istoria consemnează că, speriat că moaştele sfintei vor fi împrăştiate, Mitropolitul Cosma a rostit: Poruncim cuvioşiei/ tale Arhimandrite chir Parthenie, Igumen Argeşului, să le pecetluieşti într-un săculeţu de bogasin nou lăsându- i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. şi aşa pecetluite să le/ aşezi în sicriu. Şi să ştie fieşcare/ să se ferească a nu cuteza să ciupească/ cât de puţin din sfintele moaşte, că am pus blestem asupra cui/ a cuteza a să atinge/ să ia. Într-a acesta şi chip să urmezi/! Şi să fii blagoslovit!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email