Pe un deal din comuna argeşeană Corbeni se înalţă un sat cum nu sunt altele în ţară. Satul lui Antonescu, spun sătenii, şi se uită cu respect dar şi cu o oarecare teamă spre vilele cocoţate pe locul pe care altădată era islazul comunei. Povestea aşezării e cunoscută doar de cei mai bătrâni locuitori şi, într-o oarecare măsură, de administraţia publică locală.
”Satul a fost prevăzut cu 39 de loturi, de 2.000 de metri pătraţi, fiecare cuprinzând câte o casă tip, o curte de acareturi cu grajdurile şi coteţele respective, o fântână, o grădină de pomi fructiferi şi o grădină de zarzavat.
Cea mai mare parte a acestor case au fost vândute înainte de 2005 și în prezent Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Corbeni mai deține două locuințe și o parte din clădirea cu turn”, spune primarul comunei Corbeni, Nicolae Dinică. Edilul afirmă că administrația locală are în desfășurare un proiect de canalizare și asfaltare. Cum satul lui Antonescu este unic în țară, primarul vrea să-i redea strălucirea din urmă cu peste 80 de ani, când a fost construit. ”În urma cadastrării clădirilor ce aparțin UAT Corbeni dorim sa demarăm anumite proiecte de restaurare a acestor clădiri”, declară primarul Dinică.
În acea zonă se află și clădirile Taberei din Corbeni, Tabăra ce aparține în momentul de față de Directia Județeana de Sport și Tineret Argeș.
Luxul de la 1943
Cele 20 de vile au fost construite între anii 1941 – 1943 de către ruşi, la iniţiativa şi sub stricta supraveghere a mareşalului Ion Antonescu.În 1940 a fost mare inundaţie în zonă, iar mai mulţi ţărani din comuna vecină, Căpăţâneni, au rămas pe drumuri. Antonescu a decis să li se construiască acestora case noi şi aşa s-a întâmplat. În trei ani vilele cu etaj au fost gata, iar argeşenii s-au mutat în noile gospodării. Erau extraordinare pentru vremea aceea, aveau două nivele, cam 16oo de metri pătraţi de teren plus grajduri. În comunele din nordul Argeșului cei mai mulți săteni locuiau în case mici, din pământ și lemn, erau joase și aveau maxim două camere.
De altfel şi acum construcţiile făcute de Antonescu se detaşează de restul comunei. Intrarea în sat este marcată cu o arcadă spectaculoasă, iar ţăranii care locuiesc în casele lui Antonescu se mândresc cu ea. Mareşalul a adus pământ fertil şi l-a aşezat în grădinile lor pentru ca nimeni să nu sufere de foame.
Iubita mareşalului
Interesul lui Antonescu pare să fi avut şi o altă motivaţie. Prin Corbeni se mai vorbește și acum despre o iubită de-a mareşalului. “Se zicea că ar avea o ibovnică pe la Berindeşti şi că de aia era mereu aici”, îşi aminteşte un bătrân din sat. Nimeni nu mai ştie, sau nu vrea să spună cine era femeia misterioasă. “Era ţărancă, de-a noastră, da’ era mândră. Se purta doar cu ii albe şi fote negre, o mai vedeam şi eu când mă duceam cu vacile. Nu ştiu cum o cheamă, îi mai auzeam vorbind pe mama şi pe tata despre ea”, spune bătrânul aproape 90 de ani.
Vilele au fost vândute chiriaşilor, aflăm de la primar, astfel încât recunoştinţa faţă de mareşalul Ion Antonescu se trece din generaţie în generaţie. Unii au mai făcut câte o îmbunătăţire, au mai mutat câte un perete, au mai închis o fereastră. Alţii au lăsat vilele la fel ca acum aproape 80 de ani. Unele s-au cam dărâmat pentru că cei tineri au plecat din țară iar bătrânii nu pot să le refacă. Dacă administrația locală reușește cu proiectul despre care vorbea primarul Nicolae Dinică, satul ar putea deveni ușor un obiectiv care ar aduce la Corbeni mulți turiști, ori iar convinge pe cei care vin la cele 35 de pensiuni din comună să mai rămână puțin.