La Curtea de Argeş nu mai sunt locuri de cazare în cele 50 de hoteluri şi 30 de pensiuni, restaurantele, terasele şi barurile sunt pline. Pe aleea pietonală care leagă Biserica Domnească de Mănăstire e mare aglomeraţie, suvenirurile se vând imediat. La punctul de informare turistică din faţa Primăriei nu mai sunt hărţi ale municipiului, dar oamenii din această instituţie au rezolvat rapid problema, aducând altele. Bine că mai erau pliante de prezentare la celelalte infochioşcuri, iar turiştii veniţi mai ales în grupuri organizate puteau să se informeze. La sensul giratoriu de lângă Biserica Domnească stau la coadă multe maşini, dar niciun pasager nu e supărat, pentru că se uită pe geam la minunea de Biserică dar şi la San Nicoară, o bijuterie arhitectonică refăcută complet conform schiţelor originale şi foarte bine luminată. Aerul e plăcut, pentru că miroase foarte bine şamponul pe care cei de la salubritate îl folosesc la spălarea străzilor, iar teii sunt înfloriţi.
De fapt, nu e deloc aşa. Ne-am dori să fie aşa, ne-am dori ca municipiul nostru să fie oraş turistic, nu un târg de provincie obosit, cum e acum. Cele descrise mai sus par să facă parte dintr-un film science fiction, iar dacă lucrurile nu se mişcă, aşa vor rămâne mult timp.
Cât de greu ar fi să avem un oraş european, civilizat, curat, cu monumentele bine puse în valoare, fără maidanezi şi cu locuri unde turiştii se pot informa?! Probabil că edilii cred că ar fi foarte greu. Am ajuns în situaţii penibile în care vin persoane la Mănăstire şi pleacă înapoi fără să o vadă pentru că nu o pot găsi. Nu sunt indicatoare, sau cele care spânzură în vreun stâlp sunt vechi şi ruginite încât nu se mai vede ce scrie pe ele.
Municipalitatea a implementat un proiect intitulat „Curtea de Argeş, Capitala turismului românesc” pentru care s-au cheltuit mulţi bani, europeni, dar şi din ai noştri. În afara unor materiale de promovare distribuite cine ştie unde, a câtorva expoziţii amenajate la Biserica Domnească, sub un cort, şi a două participări la târguri de turism nimic nu s-a întâmplat. La un an după ce proiectul a fost finalizat, fosta administraţie locală raporta că numărul zilnic de turişti care se plimbau prin Curtea de Argeş era de aproape 3000!!!
Deci, deşi s-au cheltuit peste un milion de lei, nu am ajuns Capitala turismului românesc. Nici măcar cea a turismului argeşean, căci, paradoxal, ne suflă în ceafă localităţi precum Mioveni. Am mai încercat să fim noi obiectiv turistic devenind singurul oraş regal din ţară. În afara faptului că dl. Călin, de la SC Motocar, şi-a colantat microbuzele cu această titulatură iar patru plăcuţe, şi acelea meschine, au fost puse pe Primărie şi la intrările în urbe, oraşul regal nu se vede, nu se simte.
Proiectul capitalei turismului a fost o idee bună, aşa cum şi cea a oraşului regal a fost. La noi, însă, orice iniţiativă bună eşuează lamentabil după aceea, la punerea ei în practică. În primul caz s-au cheltuit cam dubios nişte bani, iar în cel de-al doilea nu s-a făcut mai nimic. Şi câte ar fi de făcut!
Am încredere în autorităţile locale pentru că nu am încotro. Soluţia nu e la mine, nici la dumneavoastră, ci la ei, la cei pe care i-am ales să aibă grijă de oraş, nu de propriile buzunare. I-am trimis în locul de unde iau decizii să ne fie bine tuturor, nu doar lor. Am sperat, trimiţându-i acolo, că va fi mai bine. Se pare că ne-am înşelat, şi nici măcar nu e prima dată.
Laura Ilie
