Să trecem la etapa următoare

Bun, deci s-au stabilit lucrurile cu marea asfaltare, de azi e oficial, după cum aflaţi din paginile ziarului nostru, nu mai e cale de întoarcere, lucrările vor începe. Bine că se rezolvă, chiar şi cu întârzierea de doi ani, să vedem finalul cum va fi şi să trecem la etapa următoare. După cum am mai scris în acest colţ de pagină, nu cred că dl. primar Diaconu se va culca pe lauri şi pe o ureche şi va crede că mandatul următor e asigurat de câţiva kilometri de asfalt. Sper că se gândeşte, cu marea pasiune pentru proiectele cu fonduri europene pe care o are, la pasul următor. Mai are domnia sa în pălărie unele proiecte, dar mai e nevoie de multe altele. De proiecte şi de bani.

Anul trecut, Consiliul Local aproba un acord de principiu pentru înfrăţirea municipiului cu un orăşel din Spania. De altfel, Consiliul Local a tot aprobat în anii trecuţi înfrăţirea cu oraşe din Italia şi din Germania, numai că discuţiile purtate nu s-au concretizat cu nimic. Vorbesc specialiştii despre faptul că ieşirea din criză şi dezvoltarea comunităţilor locale ar putea fi făcute luând banii de la UE. Păi mă gândesc, dle. primar, să luăm şi noi ceva, mai ales că pare simplu, cel puţin teoretic.

Înfrăţirea cu oraşul Teruel din Spania era plănuită de partea spaniolă chiar în acest scop. Şi acolo e o zonă turistică, acolo trăiesc mii de argeşeni, deci premisele ar fi de bun augur. Un proiect cu finanţare europeană care să aducă beneficii ambelor localităţi aflate în ţări membre UE ar fi tocmai ce ne trebuie nouă şi desigur şi spaniolilor sau argeşenilor spanioli de acolo. Orice leu care intră în Curtea de Argeş sub forma de fonduri europene e binevenit, cu asta suntem cu toţii de acord, deci, de ce să nu profităm?!

Nici prezumtivul frate german nu e de neglijat, cum nici italienii de la San Giuliano Milanese nu sunt. Parcă văd autocarele cu turiştii nemţi poposind la Curtea de Argeş, la fraţii lor, cum ar veni, şi cheltuindu-şi banii aici, pe suveniruri adevărate, pe care să le facă adevăraţii meşteri populari din zonă, şi pe chinezismele care se vând acum la Mănăstire, sau la magazinele şi restaurantele din oraş. Credeţi că ar fi rău ca o parte din banii lăsaţi aici de turişti să se întoarcă la locuitorii municipiului care lucrează în magazinele şi restaurante sau la meşterii populari de care vorbeam?! Nemaivorbind de faptul că o relaţie specială cu oraşe în care lucrurile merg mult mai bine decât la Curtea de Argeş ne-ar putea da speranţe, specialişti şi proiecte care să ne facă să ne gândim că şi noi, la un moment dat, am putea trăi aproape ca ei.

E foarte bine că marea asfaltare a intrat în linie dreaptă, dar nu trebuie să ne oprim aici. Este o victorie, importantă, dar numai una. Ca să câştigăm războiul cu gunoaiele, cu sărăcia, cu câinii, cu lipsa locurilor de muncă şi cu toate celelalte probleme trebuie să învingem în fiecare bătălie. Dl. primar şi administraţia publică locală au patru ani de aici înainte pentru asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email