Săptămâna trecută, un cunoscut site de imobiliare a publicat un anunţ de vânzare pentru fosta fabrică de bioproteine d ela Curtea de Argeş. Potrivit anunţului, se vinde un „spațiu industrial cu suprafața utilă de 1.435 mp și suprafața construită de 1.595 mp, situat în Curtea de Argeș, str. Frasinului, nr. 1, jud. Argeș (…) Terenul aferent are o suprafața de 2.509 mp, formă regulată, fără denivelări, o deschidere a parcelei de 47 ml, iar lungimea parcelei de 53 ml”. Imobilul se vinde în licitație publică, în cadrul procedurii de faliment.
Romproteine a fost, la vremea ei, una dintre cele mai moderne întreprinderi din Europa. Fabrica de bioproteine s-a înfinţat printr-un decret guvernamental, iar firma japoneză „Dainipon Ink Corporation” a realizat la începuturile anilor ’70 un procedeu de cultură a microorganismelor pe fracţii petroliere. Datorită nivelului tehnologic atins la acea vreme şi de industria chimică românească, aceasta a fost capabilă să asimileze procedeul elaborat de specialiştii niponi. Astfel, în 1975 s-a început construcţia fabricii de proteine din Curtea de Argeş, iar în luna iunie 1980 s-au pus bazele unei societăţi mixte româno-japoneze « RONIPROT ». Această societate a realizat la Curtea de Argeş o linie de producere a proteinelor pe bază de normal parafine, cu o capacitate de 60.000 de tone pe an.
O investiţie de 123 de milioane de dolari
Costul investiţiei a fost unul imens, 132 de milioane de dolari. Furajele produse la Curtea de Argeş aveau un conţinut ridicat de proteine, apropiat de cel al făinii de peşte, depăşindu-l pe cel al şroturilor de soia. Mai mult, proteinele din normal parafine au un conţinut mai ridicat de aminoacizi şi vitamine. Datorită acestei compoziţii, aplicarea lor în hrana animalelor a dus, în mai multe ţări din lume, la fel ca şi în ţara noastră, la obţinerea unor rezultate spectaculoase. În 1987, Fabrica de Proteine de la Curtea de Argeş atinsese un punct maxim de dezvoltare, fiind singura producătoare de bioproteine la scară industrială din România, având 430 de angajaţi. În 1992, Fabrica de Proteine a fost vândută unei firme româneşti, care, după ce a dezmembrat-o şi a vândut tot fierul, dar mai ales cantităţile imense de inox din care erau făcute instalaţiile de producţie, a vândut şi ea fabrica mai departe.
Din vânzare în vânzare din fabrică au rămas doar nişte ruine. Paradoxal, zona Bioproteinelor este cea mai urâtă şi sinistră din Curtea de Argeş. Paradoxal pentru că deşi e linişte, pădurea e aproape, şi peisajul e frumos, ruinele Bioproteinelor au transformat întregul cartier într-unul rău famat. Câinii fioroşi, gunoaiele, uşile ruginite care au mai rămas şi care scârţâie îngrozitor la orice bătaie de vânt, zidurile, unele dintre ele acoperite de vegetaţie, turnurile înalte de 38 de metri care se vedeau din avion şi care acum par turnuri ale groazei, toate fac ca acea zonă să fie cel mai oribil loc din oraş. Pe care nimeni nu vrea să-l cumpere.
