Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş continuă să aibă un deficit semnificativ de personal. În acest moment, din schema normală de activitate a Parchetului lipsesc patru procurori, cei trei care au rămas fiind prim-procurorul Teodor Duţu, şi procurorii Marian Stănciulescu şi Nicorina Magraon. Mai mult, de mai bine de două săptămâni procurorul Marian Stănciulescu a înaintat cererea de pensionare. „Procurorul a demarat deja procedurile în vederea pensionării, dar acest lucru nu înseamnă că va pleca acum. Vom mai rămâne trei procurori un timp. Postul dumnealui nu este încă liber. Sperăm să se rezolve cât mai repede problema deficitului de personal”, spune prim-procurorul Teodor Duţu.
„Şi eu pot pune în pericol adevărul”
După mai bine de 25 de ani de activitate, procurorul Marian Stănciulescu a decis să se retragă din activitatea desfăşurată la Parchet. Dumnealui susţine că decizia sa a fost influenţată de anumite probleme ale sistemului în care profesează. Iată ce ne declară:
De ce aţi luat decizia să vă pensionaţi?
– Ţin la nişte idealuri şi îmi dau seama că sunt puţine şanse să văd sistemul că funcţionează. Greutăţile întâmpinate la Parchet sunt din ce în ce mai mari. Am ajuns să ne cumpărăm singuri papetărie pentru birou. Plec scârbit de sistemul în care se lucrează. Nu am înţeles cum de s-a ajuns la aşa ceva. Justiţia este cea care dă echlibru într-o societate şi dacă echilibru nu este….
Decizia a fost influenţată şi de deficitul de personal?
– Din şapte procurori am rămas doar trei. Suntem doi practic, pentru că Nicorina (Magraon –n. r.) este mai mult la Instanţă. Suntem puţini, volumul de muncă este mare, muncim foarte mult şi nu poţi rămâne cu mintea liberă întotdeauna, aşa că există riscul să nu îţi mai faci treaba cum trebuie şi să greşeşti. Mai bine plec decât să ajung să fac greşeli pentru că oricât ai încerca nu poţi fizic să faci faţă nivelului de lucrări şi activităţi. Orice decizie pe care o iei are şi consecinţe deosebite. Mulţi nu înţeleg că ne desfăşurăm activitatea într-un context deosebit al lipsurilor materiale şi de personal. Multe lucruri nu merg aşa cum ar trebui: termene impuse pentru soluţionarea cazurilor, procurori puţini şi volum de muncă foarte mare. Mulţi nu reuşesc să îşi mai facă treaba bine. Simt că în aceste condiţii şi eu pot pune în pericol adevărul. Mă simt obosit, dar nu frânt de sistem.
Se gândeşte să intre în politică la Bucureşti
Din ce cauză a ajuns sistemul în această situaţie?
– Din experienţa de peste 20 de ani de democraţie, politicul este cel care a făcut ca justiţia să fie cât mai slabă. Se vorbeşte mult de ingerinţa politicului în justiţie. Este foarte multă nepăsare din partea unora. Nefăcând nimic pentru justiţie o fac să meargă târâş. Deşi magistratul încearcă să se ferească cât poate, se simte un mare gol.
Ce ar trebui făcut pentru îmbunătăţirea lucrurilor?
– Nu poţi să schimbi nimic. Se pune mult accent pe drepturile inculpatului, iar de drepturile părţii vătămate doar se vorbeşte. Nu se face nimic în ceea ce priveşte partea vătămată. Ar trebui să se încerce mai mult îndreptarea lucrurilor în favoarea acestora şi recuperarea pagubelor. Se pune mai mult accent pe cine e făptuitorul delictului decât pe drepturile victimei. Noile proiecte ale Codului de Procedură Penală ar trebui să să aibă în vederea respectarea drepturilor victimei. Nu va fi uşor pentru cei din Curtea de Argeş, pentru că doi dintre procurorii deosebiţi ai Parchetului au plecat deja. Ce să faci cu doi procurori la un oraş şi douăzeci de comune arondare? Cât să muncească doi pentru şapte procurori? Este cu adevărat o imagine degradantă pentru instituţie.
Vorbiţi-ne despre cariera dumneavoastră de procuror.
– Am constatat că sunt puţini cei care au înţeles că magistraţii, în tot aceşti ani au fost nu numai bine plătiţi, ci şi jertfiţi. Şi unii dintre colegii cu care am discutat pot spune acelaşi lucru. Am încercat şi am reuşit să îndrept unele nedreptăţi. Sincer, am observat o nepăsare ieşită din comun pentru asigurarea bunului mers al rezolvării cauzelor. În mod ironic, mulţi cred că sunt nebun, pentru că nu au înţeles că trebuie să merg pe acelaşi drum ca ei, nepăsător şi observator al vieţii sociale.
Ce v-aţi propus să faceţi de acum încolo?
– Bănuiesc că o să intru în avocatura de bussiness şi poate în politică. Posibil să mă mut la Bucureşti.