Târgul săptămânal din Curtea de Argeş aduce bugetului local câteva zeci de mii de lei anual. Ce-i drept, încasările comercianţilor scad de la an la an, dar nu renunţă la micile afaceri pe care le au pentru că acestea sunt sursa de venit pe care o au, uneori singura. În afara problemelor pe care vânzătorii le au in cauza faptului că sunt puţini clienţi, o altă năpastă se abate asupra lor, dar şi a argeşenilor care vin în târg la cumpărături, lipsa unei toalete.
„E un WC ecologic departe, lângă pădurice, dar nu poţi să te duci acolo. Nici nu mai ştiu dacă mai e…”, spune un cetăţean mai în vârstă care vinde aproape de intrarea în târg basmale, chiloţi, şosete şi fesuri, toate noi. Vine de vreo patru ani la târgul din Curtea de Argeş şi este din Piteşti. Nu e mulţumit de vânzare, dar spune că mai suplineşte pensia astfel. Cât am stat de vorbă cu el nimeni nu s-a apropiat de marfa expusă pe o măsuţă de lemn.
Despre lipsa unei toalete cât de cât decente se plâng şi clienţii. „Ştim că nu e WC aici. Noi venim din oraş, nu avem probleme, dar mă gândesc la cei care stau aici zile întregi, sau la cei care vin mai de departe. Oricum, în tot oraşul nu sunt WC-uri publice, aşa că de ce ar fi aici…”, spune o doamnă îmbrăcată gros care a ales o plimbare în târg în prima săptămâna a anului. „Vreau să văd dacă găsesc ceva interesant”, zâmbeşte femeia, adăugând – „E pericol mare de blocaj renal aici, printre comercianţi mai ales!”
