Dacă ce se întâmplă pe bulevardul Basarabilor vede toată lumea, indiferent în ce zonă a municipiului locuieşte, prin cartiere, Dumnezeu cu mila! Gropile care ne atacă maşinile prin centru, sunt mai mari între blocuri, pentru că pe acolo nici măcar piatră concasată, sau ce or fi bucăţile puse în gropile de pe strada 1 Decembrie, nu există. Unele cartiere s-au transformat în ghettouri. Ce altceva poţi să spui despre o zonă cu blocuri în care câinii vagabonzi fac legea, unde iese fum pe geamuri, pentru că proprietarii apartamentelor se încălzesc cu lemne, fac depozit pe balcon şi scot coşul de fum tot pe acolo, cum poţi să zici „cartier rezidenţial” unei aglomerări în care ieşi din scara blocului şi cazi în gropanul de pe alee, cum ai putea să spui „cartier” unei zone în care puţinele spaţii verzi sunt ocupate de mulţi ani de mormane de rugină cărora pretenţios le spui maşini, rable prin găurile cărora creşte iarba?! Credeţi că o astfel de zonă merită denumirea de „cartier”?! Poate locuiţi în unul dintre aceste cartiere, şi atunci ne daţi dreptate, sau citiţi reportajul din pagina 7 a ziarului nostru de azi şi veţi înţelege.
A sunat la redacţie o doamnă care avea o voce speriată. Ne-a spus că lucrează într-un astfel de cartier, ca cel descris mai sus, şi intră la muncă dimineaţa la şase. Se întâlneşte cu colegele în staţia de autobuz, şi pleacă împreună să înfrunte pericolele cartierului, până la sediul firmei. Cel mai mult îi e teamă de câinii maidanezi, care atacă în haită, ne-a spus femeia, rugându-ne să facem noi ceva. Noi am scris, că asta ne e meseria, şi am sperat, am aşteptat să se întâmple ceva. Am scris din nou, şi am avut parte de promisiuni. Sperăm ca acestea să se materializeze odată cu primăvara. Cum acest anotimp se lasă mult aşteptat, mi-e teamă că şi promisiunile se vor ofili…
Mai sunt cartierele rurale ale municipiului. Acolo nici canalizare nu este peste tot, apa nu prea curge, iar asfaltul e un vis frumos. Municipalitatea are staţie de asfalt, e adevărat. Prin aprilie, mai, poate o să o pună în funcţiune. Oricum ar fi, însă, bani pentru asfaltarea uliţelor municipiului nu sunt. Avem buget de criză, materialele pentru staţie sunt scumpe, trebuie întâi să reparăm ce s-a stricat prin centru, şi aşa mai departe. Cunoaştem răspunsurile, dar nu ne ajung, şi nici nu se mulţumesc.
