Astăzi ne vizitează ambasadorul Croaţiei la Bucureşti, iar amănunte legate de această vizită aflaţi din ziarul nostru de mâine. Dl. primar Diaconu îl primeşte la Primărie apoi îl duce la Mănăstire, între timp oamenii de afaceri care cred că pot lega o afacere cu croaţii fiind rugaţi să facă o scrisoare de intenţie pe care să o lase la Primărie.
Excelenţa Sa va vedea oraşul cu alţi ochi faţă de noi. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie, şi închipuiţi-vă că sunteţi pentru prima dată la Curtea de Argeş şi vreţi să vă placă ceea ce vedeţi. Bine că nu intră ambasadorul în oraş dinspre Râmnicu Vâlcea, pentru că prima imagine pe care ar vedea-o ar fi groapa de gunoi!
Cum vine de la Piteşti, cu o limuzină, presupun, nu va simţi gropile din asfalt, iar conversaţia pe care o va purta în maşină îl va distrage de la peisajul destul de anost de pe traseu. Deja la unitatea militară se va prinde că este în oraş şi va privi pe geam. Va vedea Colegiul „Vlaicu Vodă”, hotelul Camino, centrul vechi. Aici probabil că va remarca faţadele colorate ţipător ale clădirilor care ar fi putut să înfrumuseţeze oraşul, apoi va ajunge la hotelul Royal, care îi va plăcea cu siguranţă. La Biserica Domnească va remarca parcarea plină şi câinii nelipsiţi de acolo. De altfel, şoferul ambasadorului va trebui să conducă foarte atent pentru ca să evite maidanezii care se reped la maşini pe stradă. Mai departe, pe dreapta, ruinele de la San Nicoară nu spun nimic, pentru că sunt împrejmuite cu gard şi nici nu se vede mare lucru din stradă. Aproape a ajuns Excelenţa Sa la Primărie, o clădire fără personalitate, în stilul anilor ’60, dar colorată şi reparată de curând pe bani mulţi. Parcă în văd pe dl. primar pe treptele de la intrare, cu eşarfa pusă pe piept, zâmbindu-i doamnei ambasador şi spunându-i despre Curtea de Argeş că este oraşul regilor. Din păcate, al regilor morţi, pentru că cei vii nu au unde să vină aici, deşi Palatul Arhiepiscopal găzduia pe vremuri şi apartamentele reginei. Asta este o altă chestiune însă, iar dacă apartamentele vor deveni muzeu, aşa cum a spus ÎPS Calinic acum câţiva ani, vor deveni un punct de atracţie.
După Primărie, doamna ambasador va merge la Mănăstire, unde îi va plăcea catedrala cu siguranţă. Poate se va uita spre munţi şi va vedea peisaje extraordinare şi să sperăm că aceasta va fi imaginea cu care va rămâne.
Croaţia este o destinaţie turistică, iar noi nu ne putem compara cu ea. Vorbim despre o ţară iar noi suntem doar un oraş. Ar fi bine însă ca măcar cu unul dintre oraşele lor turistice să ne comparăm, să ne înfrăţim, să facem ceva ca să fim ca ei, iar vizita ambasadorului este un bun prilej pentru a încerca.
