În noaptea de marţi spre miercuri, Petre Cozma şi-a adus copilul, pe Marian, la Piteşti, acolo unde timp de 5 ani familia Cozma a locuit în perioada 1983 – 1988. În această perioadă, Petre a jucat la Dacia Piteşti promovând din primul an în divizia A.
Aplauze şi „Te vom iubi mereu”
Cortegiul funerar a sosit la Sala Sporturilor „Trivale” la mizul nopţii. Sute de maşini blocaseră străzile şi parcările din jurul stadionului „Nicolae Dobrin”, şi peste 2.000 de oameni l-au aşteptat pe Marian Cozma. Era ora 0.50 când în sunetele sfâşietoare ale claxoanelor maşina mortuară a oprit în faţa Sălii Sporturilor. Din ea a coborât tatăl handbalistului dispărut vremelnic, Petre Cozma. Ca la un semnal, lumea a început să aplaude, după care s-a scandat minute în şir numele lui Marian Cozma, precum şi „Te vom iubi mereu”. Majoritatea celor prezenţi aveau în mâini fotografia lui Marian. Un fost handbalist piteştean, Bebe Nedelea ţinea ridicat tricoul cu numărul 8 purtat de „Păsărilă” la Veszprem, iar steagul tricolor era şi el în mâinile multor argeşeni.
„Vă mulţumesc şi vă iubesc pe toţi”
Primarul municipiului Piteşti, Tudor Pendiuc, Ion Mihăilă, lector la Universitatea din Piteşti, Gheorghe Dinu, preşedintele clubului CSM Piteşti, Victor Neagu, profesor la Universitate şi Alexandru Giovani Ionescu, direcorul liceului „Ion Barbu”,l-au întâmpinat pe Petre când a coborât din maşină. Flancat de bodyguarzi, tatăl lui Marian Cozma şi-a făcut cu greu loc prin mulţime pentru a-şi saluta foştii colegi de la Dacia Piteşti. „Piteştiul este a doua mea casă; aici am jucat 5 ani, am avut colegi minunaţi şi am cunoscut oameni adevăraţi pe care nu-i voi uita niciodată. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi venit aici să-l mai vedeţi o dată pe Marian… Vă mulţumesc, şi vă iubesc pe toţi!”, spunea Petre Cozma secat de lacrimi.
Bannerul de la Sala Sporturilor
Pe frontispiciul Sălii Sporturilor „Trivale” era postat un banner imens pe care scria „Pentru un munte de om, o mare de lacrimi”.Când a văzut bannerul, Petre a strigat la Dumnezeu ridicând privirea la cer: „Doamne, de ce nu mai am o lacrimă pentru copilul meu?”.
„Paule, terminase şi el facultatea…”
Timp de patru ani, Petre Cozma a fost coleg de echipă la Dacia Piteşti cu Ion Mihăilă, căruia colegii i-au spus „Paul”. Când s-au revăzut cei doi, Petre i-a spus lui Paul care este conferenţiar universitar doctor, secretar ştiinţific la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti: „Paule, terminase şi el facultatea şi îşi dădea masteratul… Da’ n-a mai apucat…” îi spunea Petre Cozma fostului său coleg.
Petre Cozma nu uită: „Dan Ionescu a fost omorât ca şi Marian”
Secat de lacrimi şi alături de foştii săi colegi de echipă de la Dacia Piteşti, Petrică a ţinut să le reamintească acestora, precum şi celor prezenţi, faptul că în urmă cu 17 ani, Dan Ionescu, unul din portarii echipei şi cel mai bun prieten al lui, a fost omorât cam în aceleaşi condiţii ca şi Marian, iar criminalul nu a fost pedepsit nici astăzi! „Aşa a murit şi Dan Ionescu, Dumnezeu să-l ierte, ca şi Marian… Copilul meu n-a avut nicio şansă… Au fost 28! 28… N-a avut nicio şansă… Dar acum, poate Dumnezeu va face dreptate. Pentru Dan Ionescu nu s-a luptat nimeni…”
Echipa reunită
La ultimul său drum la Piteşti, Marian Cozma a fost salutat de lacrimile foştilor colegi de echipă ai tatălui său: Victor Neagu, Paul Mihăilă, Giovani Ionescu, Sorin Nica, Ghiocel Bejenariu, Adrian Barbu, Florin Stănescu, Yoggy Grigorescu, Costel Costache, Doru Olteanu, Cristian Marinescu. Nu a lipsit Ion Tănase, delegatul echipei Dacia din acea vreme, despre care Petre Cozma a spus: „Uite, el m-a adus la Piteşti”. După ce s-a îmbrăţişat cu foştii colegi, Petre a întrebat „Cimitir unde e?”. Era vorba de Constantin Săndulescu, „Cimitir”, cum i se spune, un fost coleg de echipă, foarte bun prieten cu Petrică.
Piteştiul a urlat a jale… „Hai tată, că mai avem puţin până acasă”
După 40 de minute petrecute în faţa Sălii Sporturilor „Trivale”, Petre Cozma şi-a luat rămas bun în numele fiului său, Marian, şi a plecat către casă. „Hai tată, că mai avem puţin până acasă”, i-a spus Petre Cozma lui Marian urcându-se în maşina mortuală Piteştenii aplaudau în semn de preţuire, şi îi scandau numele printre lacrimi. Sute de maşini claxonau a jale. Piteştiul îl plângea pe Marian Cozma, care la numai 26 de ani a plecat la Dumnezeu ucis de ţiganii unguri… Dumnezeu să-l odihnească în pace!
