Dorina Teodorescu are 59 de ani şi a ieşit la pensie de curând. Tot de curând a împlinit 30 de ani de când a cusut primul goblen. De fapt, femeia pictează cu acul pe pânză, pentru că nu a folosit niciodată schiţe sau desene.
De când e pensionară are mai mult timp liber pentru marea sa pasiune. „Pe cartea de muncă am 50 de ani vechime, pentru că am lucrat în mediu toxic, ar trebui să fiu o babă adevărată”, spune femeia zveltă şi încă tânără. Pereţii apartamentului său din Curtea de Argeş sunt plini cu tablouri, aşa le spune Dorina Teodorescu goblenurilor pe care le-a cusut în ultimii 30 de ani din viaţă. A terminat facultatea de chimie şi a lucrat la un laborator medical. „Tot timpul liber pe care îl aveam îl petreceam la goblen. E marea mea pasiune. Am început mai timid, mai greu, cu peisaje mai puţin complexe, dar m-am experimentat”.
Diferenţa între lucrările ei şi cele făcute după modelele care se găsesc în comerţ este mare. „În primul rând eu folosesc mult mai multe culori. În comerţ sunt cele care au 10-20 de culori, lucrările mele ajung să aibă câteva sute de culori”, explică Dorina Teodorescu. Îşi aminteşte de locuri pe care le-a văzut în concedii, spre exemplu Spania, Barcelona, şi încearcă să prindă în goblen atmosfera oraşului. „E foarte greu, pentru că trebuie să îmi imaginez totul. E extrem de migălos, de aceea la un tablou am lucrat şi nouă luni de zile”, mărturiseşte argeşeanca. Ea a avut expoziţii la Curtea de Argeş, la Piteşti dar şi la Palatul Şuţu, din Bucureşti.
Milioane de cusături pe o pânză
Un tablou se lucrează pornind din partea stânga jos, ne explică Paula Fulga, prietena Dorinei, şi ea o amatoare de goblen. „Eu nu am pasiunea ei şi nici talentul, m-am orientat către aranjamentele florale”, spune Paula. Deşi are puţine tablouri, procedeul folosit îi este familiar. „Porneşti de jos şi dacă nu ai desen pe pânză trebuie să îţi imaginezi fiecare centimetru pătrat, în care intră sute de cusături, dar să nu pierzi din vedere ansamblul. Asta e greutatea. Să îţi imaginezi o pânză mare lucrând cu paşi milimetrici”. Spre exemplu, la un tablou relativ mic, de 19 centimetri lăţime şi 24 lungime a lucrat trei luni, iar pe fiecare centimetru pătrat a împuns acul de 12 ori.
Dorina Teodorescu îşi face vacanţele la Costineşti încă din studenţie şi are acasă multe tablouri de la mare. Îi place mult să schieze şi merge des la munte, astfel încât are şi tablouri pe această temă. Nu are unul preferat, toate au aceeaşi valoare sentimentală. „Am organizat multe expoziţii, dar niciuna cu vânzare. Îmi amintesc cum înainte de 1990 am vândut un tablou cu 7000 de lei, era o sumă mare”. Dorina Teodorescu are şi tablouri de compoziţie, idei proprii transpuse pe pânză cu milioane de cusături. „Directorul Bibliotecii Naţionale, Cătălina Macovei, a făcut o estimare a tablourilor mele cu ocazia expoziţiei de la Palatul Şuţu, din anul 2000. Unul dintre ele era evaluat la 2.700 de dolari. Nu l-aş vinde nici cu mai mult”, mărturiseşte Dorina Teodorescu.
