Persoanele cu handicap, bătaia de joc a autorităţilor


Pe lângă durerile şi suferinţele pe care trebuie să le îndure în fiecare zi, persoanele cu dizabilităţi trebuie să lupte şi cu indiferenţa autorităţilor. Şi acest lucru se întâmplă pentru că în municipiul Curtea de Argeş nu se respectă o lege intrată în vigoare încă din anul 2006, care prevede dotarea instituţiilor cu rampe funcţionale de acces pentru persoanele cu handicap. Chiar dacă constituie o obligativitate, puţine instituţii publice din oraş dispun de astfel de rampe, iar cele care există, în foarte multe cazuri sunt impracticabile. Spre exemplu, la intrarea în clădirea în care se află sediul ITM Curtea de Argeş nu există nicio o astfel de rampă. Însă, chiar dacă ar exista, este practic imposibil pentru o persoană cu handicap locomotor să ajungă la ultimul etaj al clădirii, acolo unde este sediul ITM.

„Rampele de acces, imposibil de folosit”

O situaţie asemănătoare este şi la sediul Agenţiei Locale pentru Ocuparea forţei de Muncă. Aici este construită o astfel de rampă care face legătura cu holul de la parterul clădirii, însă birourile se află la primul etaj. „La Curtea de Argeş o mare parte din aceste rampe sunt făcute în bătaie de joc. Sunt pur şi simplu imposibil de folosit. Sincer vă spun că şi unei persoane sănătoase îi este greu să urce pe ele. De cele mai multe ori conducerile instituţiilor, în diferite situaţii, solicită prezenţa persoanei cu handicap. Nu se poate duce nimeni în locul unei persoane cu probleme. Este dificil. Este drept că sunt instituţii la care s-a rezolvat această problemă, cum ar fi primăria municipiului”, spune Costel Nicolae, directorul general al Fundaţiei Hand Rom. Multe instituţii şi-au făcut rampe de acces numai ca să fie făcute, dar nu au respectat şi parametrii după care trebuie făcute. Şi în instituţiile de învăţământ, copiii cu dizabilităţi se confruntă cu mari probleme. „Aici situaţia e mult mai gravă. Copiii cu handicap au nevoie de mult mai multă atenţie decât copiii sănătoşi. Cred că sunt cam 35 de copii cu probleme în şcolile din municipiu. Am avut un caz cu  Alexandra, o fetiţă care a venit la noi la şcoala specială pentru că s-a confruntat la şcoala publică cu mai multe probleme. Deşi este o elevă foarte bună, nu s-a putut duce la şcoală pentru că sala de clasă era în amfiteatru şi îi era greu să se descurce. Nu ştiu ce ar trebui făcut. Noi, de exemplu, nu putem avea pretenţii să facem sport, atâta timp cât în municipiu nu există o sală de sport”, mai spune Costel Nicolae.

„Multe persoane nu îşi permit luxul mobilităţii”

O altă problemă majoră pentru persoanele cu dizabilităţi o constituie transportul în comun. La Curtea de Argeş aceste persoane au fost uitate cu desăvârşire de autorităţi. Nu există maşini dotate cu rampe speciale de acces. „Totul pleacă de bani. Sunt foarte multe persoane cu handicap care nu-şi permit să mai iasă din casă, ce să mai vorbim de plimbări. Două din trei persoane cu dizabilităţi motorii îşi petrec viaţa în pat. Cum veniturile lor abia dacă ajung la 40% din media naţională, puţini îşi pot permite luxul mobilităţii. Sunt foarte mulţi care nu-şi permit să cumpere un cărucior. Ar trebui să luăm exemplul altor oraşe, unde există un dispecerat la care persoanele cu handicap anunţă cu o zi înainte că trebuie să se deplaseze şi maşina vine să îi ia a doua zi. Nici cu trenul nu se poate călători pentru că este foarte greu de urcat, dacă nu chiar imposibil”, precizează directorul fundaţiei Hand Rom.

După o zi petrecută într-un scaun cu rotile, viaţa s-ar vedea altfel

Argeşenii dau dovadă de lipsă de bun simţ şi de educaţie atunci când de foarte multe ori parchează maşinile pe locurile rezervate persoanelor cu handicap. „Eu cunosc 20 de oameni cu dizabilităţi care conduc maşina proprie. Deci să nu credeţi că nu sunt astfel de persoane. De cele mai multe ori locurile de parcare de la instituţii sau supermarket-uri sunt ocupate. O să demarăm o campanie cu ajutorul voluntarilor noştri şi vom pune fluturaşi pe maşinile celor care ocupă aceste locuri. Cred că pot fi găsite soluţii găsite la toate aceste probleme. Este important să se şi dorească acest lucru. Biroul de Asistenţă Socială din cadrul primăriei ar trebui să ţină mai mult legătura cu reprezentanţii grupurilor ţintă”, concluzio­nea­ză Costel Nicolae. Legea 448/2002 este cea care reglementează drepturile persoanelor cu handicap, reglementări pe care nu le respectă nimeni. Nici măcar amenzile în valoare de până la 9.000 de lei prevăzute în cazul în care se încalcă prevederile legale nu interesează pe nimeni. Poate după o zi petrecută într-un scaun cu rotile viaţa s-ar vedea altfel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email