Pentru tatăl meu, care a plecat în cer!

La numai 17 ani, o tânără din Curtea de Argeş îşi strigă durerea, alături de cei doi fraţi, la dispariţia prematură a tatălui. Ion Bălărie a pierit fulgerător, la sfârşitul săptămânii trecute, în urma unui infarct miocardic. A lăsat în urmă trei copii îndureraţi: Bobiţă de 18 ani, Ana de 17 ani şi Petruţa 11 ani şi o soţie pierdută în greutăţile vieţii, lipsită de umărul puternic de care se sprijinea. Chiar şi în ultima clipă a vieţii lui, gândul i-a fost la cei trei copii. “Să ai grijă de ei…”, i-a spus soţiei, cu ultimele puteri, înainte să închidă ochii pentru veci. Pentru că şi-a iubit enorm copii, fiica cea mare a scris o poezie în memoria tatălui său.
„Of Doamne, oare de ce,
te întrebi, de ce?
Nici tu nu ştii oare de ce
Viaţa trece şi te doare, când te-ntrebi de ce oare…
Te-ai ridicat la cer înger blând,
Şi totuşi eşti fericit,
Dar nu te-ai întrebat nicio dată, de ce
Pe Terra totul doare?
E greu şi sufăr în tăcere, suspine, lacrimi şi durere,
Doar tu mi-erai o alinare
Doamne, de ce oare?
Te simt, dar nu mai eşti cu mine
Şi te voi purta mereu în suflet,
Of Doamne, pe tine nu te doare
Că simt în piept o durere atât de mare?
Să ai grijă de casă, ai spus
Păi unde pleci, acolo sus?
Şti că mă doare inima
Doamne, de ce a trebuit să fie aşa?
Acum… gata, o să mă rog să fi un înger printre toţi
Că ai fost un om ce ne-a iubit pe toţi
Şi binele ni l-ai dorit
Of înger, tu eşti fericit?”

În memoria tatălui meu, pe care l-am iubit enorm-Nelu Bălărie
Cu multă dragoste, de la fiica ta, Ana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email