Strada Plopiş este cea pe care locuiesc fostul primar Gheorghe Nicuţ şi actualul consilier local Ion Şerban. Este artera care urcă pe lângă ruinele San Nicoară şi pe care se află multe case frumoase şi noi. La jumătatea străzii, unde este o intersecţie, autorităţile locale au reuşit o performanţă unică în ţară şi nu numai. Au plătit pentru desfundarea unui pârâu şi au primit un patinoar. Suma achitată unei firme din municipiu nici nu mai contează atâta vreme cât alte municipalităţi se chinuiesc ani de zile să amenajeze un patinoar, apoi să-l întreţină, iar la Curtea de Argeş acest lucru s-a îndeplinit firesc, fără zbateri şi fără bani în plus. Că problema respectivului pârâu nu a fost rezolvată, este o altă chestiune, care păleşte în faţa altor reuşite ale administraţiei locale.
Povestea unui lac ceva mai mare
Să o luăm cu începutul. De vreo cinci ani pe strada Plopiş se formase un lac, plin de gunoaie şi de ţânţari, vara. În vremurile în care cădeau ploi torenţiale din belşug, lacul artificial de pe Plopiş avea cinci sau chiar şase metri adâncime, conform vecinilor săi. Oamenii se temeau să îşi mai lase copiii afară, să se joace pe stradă, din cauza apelor pline de jeg.
Pârâul a fost strangulat de mizeriile venite de sus, mizerii aruncate de argeşeni, bineînţeles, de cei care nu au unde să arunce gunoiul, pentru că nu au contracte cu societatea specializată, şi dau pe apă tot ce le rămâne prin gospodărie. În afara acestei probleme, o femeia care locuieşte pe această stradă, lângă lacul despre care vorbim, a aruncat nişte cauciucuri în albie, ca să îşi protejeze proprietatea de viituri. Şi în acest caz de vină sunt tot autorităţile locale care nu au fost ferme în luarea unor măsuri cu cei care nesocotesc regulile de mediu. În sfârşit, lacul s-a format ca urmare a neglijenţei edililor, în urma nesimţirii celor care aruncă în apa care le trece pe lângă curte PET-uri şi paie din grajd, etc. Deci, răul s-a produs, nu mai rămânea decât să fie distrus.
Lupta autorităţilor cu …ploaia
Greu de distrus un lac, la această concluzie au ajuns edilii. După ce prin presa locală s-a scris şi s-a spus despre problema de pe strada Plopiş de nenumărate ori, primarul de atunci, Nicuţ, plictisit şi sâcâit de atâta vorbă, a luat taurul de coarne, a organizat o licitaţie câştigată de cine trebuie şi a zis că rezolvă problema. Societatea s-a luptat cu apa, cu cauciucurile, cu vacile care obişnuiau să îşi ia cantitatea de apă zilnică din lac, cu dracii de copii care aruncau în apele maro cu pietre, dar cu ploile nu a putut. Lucrarea a fost făcută, recepţionată aşa cum trebuie, dar lacul a rămas la fel, poate cu vreo câţiva centimetri mai mic. Ploile torenţiale au stricat alte ploi, ale edililor, iar aceştia au ajuns la concluzia, filosofică, de altfel, că nu poţi să te pui cu natura sau cu Dumnezeu, şi l-au dat dracu’ de lac. Care lac acum e patinoar. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine. Avem noi patinoar în oraş?! Avem. E gratis?! E. Restul e tăcere, vorba unui personaj celebru, sau vrăjeală, vorba altui personaj, ce-i drept, mai puţin celebru, şi care nu a auzit cu siguranţă de primul. E vorba despre locuitorul străzii Plopiş, Ion Şerban, cel care precis nu a încercat nici patinoarul, şi nici ţânţarii din vară nu i-au ajuns acasă.
Şi totuşi….
Şi totuşi, chestiunea e cât se poate de serioasă. Vorbim aici de nişte bani pe care municipalitatea i-a dat pentru rezolvarea unei probleme de pe străzile municipiului. Vara, apa adâncă şi murdară, cu şerpi pe mal, reprezintă tot atâtea pericole pentru cetăţenii care locuiesc în zonă. Iarna, patinoarul despre care am vorbit îi atrage pe cei mici, dar gheaţa se poate rupe oricând. Măcar un indicator, ceva, acolo, o chestie cât de mică ar trebui pusă pentru ca oamenii să fie avertizaţi de pericol.
Pe strada Valea Sasului era nevoie de un pod. Acum câţiva ani, presa a tot scris şi a tot vorbit despre faptul că dacă nu va fi făcut, cineva va plăti un preţ greu. Un om a murit încercând să traverseze râul, acesta a fost preţul plătit atunci. Să sperăm că nu va fi cazul şi pe strada Plopiş.
