Am jucat handbal de performanţă, după care am fost arbitru. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre abominabila crimă căreia i-a căzut victimă handbalistul Marian Cosma. Avea 26 de ani, juca la Veszprem în Ungaria şi era fiul lui Petre Cosma, fostul meu coleg de echipă de la Dacia Piteşti. Colegii şi prietenii îi spuneau „Păsărilă”. Avea 2.11 înălţime şi un suflet de aur… Am fost la botezul lui, şi după ce a mai crescut puţin, ne jucam de câte ori era adus la antrenamente de mama sau bunicul lui. Bunicul lui din partea tatălui era cunoscut drept „Pumn de Fier”. „Păsărilă” a crescut şi a jucat handbal ca tatăl şi mama lui. L-am arbitrat ca junior. Era la Dinamo. „Să trăieşti, nea Moti”, (n.n. mi se spunea Motanul, iar el îmi zicea Moti), mă saluta la începutul jocului. Petre, tatăl său era prezent la meciurile lui Marian. De la Dinamo, Păsărilă a plecat în Ungaria la Veszprem unde avea un contract foarte bun: 100.000 de euro pe sezon, dar în ultimul timp era curtat de Barcelona şi campioana Germaniei. N-a mai avut timp nici să joace, nici să se transfere în Spania sau Germania, nici să se însoare, aşa cum stabilise pentru această vară. N-a mai avut timp nici să-i spună antrenorului de la lot, Aihan Omer că este supărat pe el pentru că la Campionatul Mondial din ianuarie l-a băgat în meciul cu Ungaria doar un minut… Sâmbătă dimineaţa la ora 3.00, Marian a plecat la Dumnezeu. Inima lui mare şi bună a fost străpunsă de lama cuţitului mânuit de ţigani unguri. Handbalul a rămas mai sărac, prietenii fără un tovarăş de nădejde, iar Petre şi soţia lui Mariana fără lacrimi… Adio Păsărilă!
