„În boscheți doamnă, că e mai ieftin!”, acolo sunt invitați turiștii orașului Curtea de Argeș să meargă la toaletă; cel puțin aceasta este oferta unui domn mai glumeț de la tarabele din zona Parcului Fântâna lui Manole. Doamnele spun, de după tarabă, că toți turiștii întreabă de o toaletă publică și sunt trimiși la Mănăstire. O altă domnișoară, vânzătoare la o tarabă de pe scări, spune că ei au toaletă, dar patroana nu le dă voie să lase pe altcineva, în afara angajaților, s-o folosească. Un domn, foarte supărat, povestește că de Sfântă Mărie a fost deschisă toaleta publică din parc, dar e mizerie și nu are nimeni grijă de spațiu; foarte aprins în discuție, insistă că ar trebui angajat cineva să stea acolo mereu și să se deschidă toaleta. Tot acest domn spune că trimite turiștii uneori la restaurantul de lângă parc sau la benzinărie, la toaletă.
„Este mizerabilă!”. Avem o propunere.
Toaleta publică, în schimb, are aspectul unei dărăpănături, cu mirosuri deranjante chiar și pentru cele mai călite nasuri. Doi turiști exclamă îngroziți către vânzătorul de la tarabă „Toaleta aceea publică este mizerabilă! Noi suntem turiști și vă spun că este mizerabilă!”. La doamne, se pare că lacătul și grilajul au fost date deoparte de cineva, iar la domni, probabil, altcineva a strâmbat puțin colțul grilajului. Ciudat, semnul W.C. Public este tot la locul lui, împreună cu lacătele și nemulțumirile oamenilor; întrebarea ar fi: este public pentru că poate fi văzut în public?!
O doamnă intră în discuție și propune să angajeze Primăria pe cineva pentru asta – „dacă pun taxă la intrare, îi plătesc salariul omului și gata!”
Cine vine în parc?
Intrând în parc…mulți pitici cu bunici, mămici, biciclete, găletușe și alte ustensile colorate; o bancă nelalocul ei, câțiva copii, în spațiul de joacă, se dau pe tobogan; în stânga, sus, către fostul dispensar din casa albă cu turn, un cuplu, tinerel, stă pe iarbă. Lângă ceea ce ar vrea să fie un lac cu o fântână arteziană, doi băieți aruncă cu pietre într-o urmă de apă, uimiți, văd ceva mișcând, mai aruncă o dată cu pietre și da! sunt pești în acea urmă de apă intoxicată de gunoaie! Pe o parte a lacului romantismul unui cuplu de pe o bancă este deranjat de un câine, mare, negru, lățos; văzând asta, o bunică își cheamă nepotul mai aproape de ea, până ce câinele dispare din parc. La umbra unui arbore, un grup de băieți se odihnește, pare că au terminat un meci de fotbal, dat fiind că tricourile acestora au pe spate câte un nume de fotbalist celebru, iar la ceafa unui dintre ei se află pe post de pernă o minge de fotbal.
La ieșire, un grup de trei doamne, pe o bancă, vorbesc animate, una dintre ele le servește cu țigări, pare că au multe de povestit…
Deși mic, neîngrijit, cu un lac gol, bănci rupte, smulse, sau chiar dispărute, parcul de la fântâna lui Manole este animat de aproape toate grupele de vârstă, de la cei mici în cărucioare, aduși spre liniștirea părinților, până la cei vârstnici care îi plimbă pe cei mici. Plimbare plăcută prin parc!
