Parcul de la Domnească, loc de joacă pentru copii şi de „jocuri” pentru adulţi

Deși s-a lăsat frigul, toamna a început să-și arate culorile, frunzele cad puțin câte puțin, Biserica Domnească este un loc frecventat. Cei mici au făcut din parcul Bisericii Domnești un nou loc de joacă, cei mari i-au găsit în schimb alte întrebuințări.
„Este mai liniște aici, mai curat decât în alte parcuri” , spune o bunică venită cu nepoata în parcul de la Biserica Domnească, „dar acum au venit elevii la școală și sunt multe mucuri de țigări pe jos”. Oricum, spune bunica, este mai curat și mai bine decât la terasa 1 Mai, spre exemplu.
În jurul fetiței sunt și alți copii, veniți unii cu mămicile alții cu bunicile. Piticii se joacă, merg pe biciclete, se împrietenesc între ei, iar doamnele pe marginea locului de joacă format ad-hoc de pitici discută despre vreme sau despre altele. Pe fundalul chicotelilor copiilor ceva îți jenează retina. Uitându-te în zare, remarci o toaletă publică în curtea Bisericii Domnești, şi doar privind-o ți se taie elanul de a te apropia de ea, nici cum să o și folosești!
Te așezi pe bancă, liniștit, privești jocul superb al unor ființe nevinovate, fericite, urmărești lucrurile trăznite pe care și le povestesc piticii și, prins de moment, remarci că pe intrarea în curte își face apariția un domn, cu o țigară în colțul gurii, care, după arcada intrării dispare preț de câteva secunde, reapare cu un rânjet mulțumit, semn că acolo trebuie să fie un colț al fericirii sau o toaletă în natură. Ai tinde să votezi pentru a doua variantă și nu greșeşti!
Fumoarul liceenilor
În stânga, în spate, sunt cei mari, liceenii, care profită de locația dosnică a parcului, să poate face ce știu mai bine, să se ascundă, de profesori sau de cunoștințe băgăcioase. Stau, râd, fumează!- cine n-a fost în liceu nu știe sentimentul.
Din când în când câte cineva care are curaj, se îndreaptă vertiginos către toaleta publică din spate. Parcă trece înapoi cu o grimasă de neînțeles.
Prin iarbă, mai vezi un câine tolănit, lățos, maroniu, doarme, căci e al nimănui sau al străzii. Nu te supără cu nimic, dar nu risca să-l deranjezi că poate te va capsa de pantaloni.
Apar și turiștii, se uită nedumeriți, se duc la ușa Bisericii Domnești unde au surpriza să fie încuiat, se uită în stânga în dreapta și merg curioși să vadă ce e cu ruinele din curtea Bisericii Domnești. Fac câteva poze și dispar tăcuți!
Ce-i drept, iarba e curată, nici urmă de gunoaie, dar priveliștea de ansambul e hilară, iar situația parcurilor dezastruoase din oraș este evidentă: copiii au nevoie de un spațiu amenajat, curat. special pentru ei.
Nu doar chiştoacele, şoferii de pe microbuze care-şi fac nevoile pe zidul care înconjoară parcul deranjează jocul copiilor, ci şi alte „jocuri” ale unor adulţi bolnavi care găsesc plăcerea aici, exhibiţioniştii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email