Barajul Vidraru are o înălţime de 166 de metri şi este o adevărată bijuterie a tehnicii, considerată astfel şi acum, la peste 50 de ani de când a fost finalizată construcţia, în 1966. Un an mai târziu au început să apară poveşti despre OZN-uri care au aterizat acolo. Revista magazin.ro relatează câteva dintre mărturiile unor martori ai unor evenimente stranii petrecute la baraj.
Un corp sferic luminos
I.A. avea în 1968 49 de ani, iar jurnaliştii site-ului citat au o mărturie a sa de acum mai mulţi ani. Bărbatul, tehnician-proiectant din Craiova, a povestit o întâmplare la care a fost martor când era militar. Conform acestuia, prin martie-aprilie 1968, când se întorcea spre Curtea de Argeș cu încă 80-100 de militari dintr-un marș efectuat în zona barajului, pe la ora 18:00, atenția le-a fost atrasă de o lumina puternică, albă, venind din partea stânga a șoselei, din zona barajului, la o distanță de circa 1-1,5 km. „Am observat un corp globular (sferic), luminos, de culoare alb-liliachiu fluorescent, cu un brâu de lumini la mijloc, de culoare roșu-deschis și verde-deschis, care cobora peste șoseaua de deasupra barajului și care, în aparenţă, s-a așezat pe asfalt, în mijlocul barajului… Brâul de lumini din mijlocul obiectului se rotea sau se aprindea succesiv. Mărimea obiectului o apreciez a fi de aproximativ 20-30 metri în diametru. De la distanța la care ne aflam nu am auzit niciun zgomot. Timpul total de observație a fost de maximum un minut. Câțiva dintre militari au vrut să se întoarcă la baraj, să vadă mai bine despre ce este vorba, dar superiorii nu le-au permis, astfel că ne-am continuat drumul. Apoi, obiectul nu a mai fost vizibil, fiind acoperit de vegetație și de relieful muntos. Cât l-au observat, a stat aparent nemișcat, răspândind în jur, peste baraj și șosea, o lumina rece, albicioasă, că un halou”, a povestit craioveanul.
Un disc uriaș
Un alt caz s-a petrecut pe 12 august 1978 cu S.N., student la Facultatea de Istorie a Universității București, devenit profesor de istorie la un liceu din București. Împreună cu prietena sa voia să înnopteze pe munte, în apropierea barajului Vidraru. După cină, cei doi s-au așezat pe o pătură, pe iarbă, să admire peisajul. „În jurul orelor 23:00, din lac s-a ridicat, dintr-odată, un disc uriaș, cu diametrul aproximativ de 30-40 metri. Noi nu ne aflam, atunci, la o distanță mai mare de 500 metri față de el. L-am putut vedea perfect și i-am observat evoluția cu ochii lărgiți de groază. Dar nu spre noi venea. După ce s-a ridicat, direct pe verticală și a dat impresia că vine spre locul unde ne aflăm, discul s-a înclinat brusc, spre spate, parcă spre a-și lua avânt, și a țâșnit spre cer cu o viteză incredibilă. În cinci secunde, ajunsese abia un punct strălucitor pe cer, îndepărtându-se înspre nord, în direcția Transilvaniei. A dispărut definitiv din raza noastră vizuală după alte câteva secunde, dincolo de crestele munților. Obiectul avea forma unui lighean întors și o culoare nedefinită, în orice caz, închisă, iar pe domul central se vedeau mai multe hublouri cu lumini verzi. Nu am văzut ființe la bordul său, dar sunt convins că erau. Menționez că pe toată perioada observației nu am auzit niciun fel de zgomot venind dinspre acel obiect uriaș. După ce a dispărut, am observat însă că apele lacului erau foarte agitate, valuri destul de mari izbindu-se de maluri, ceea ce cred că nu se întâmplă deseori în cazul unei ape interioare stătătoare. Am mai fost, de atunci, de câteva ori în zonă, dar nu am mai văzut astfel de apariţii”, a declarat profesorul bucureştean pentru sursa citată.
„Mi s-a făcut frică!”
O altă întâmplare stranie a fost povestită de I.F., din localitatea Moneasa. El își satisfăcea stagiul militar la o unitatea de jandarmi însărcinată cu paza barajului hidrocentralei de la Vidraru. Într-o dimineață din toamna lui 1996 se află în serviciul de gardă. „Era ora șase fără douăzeci dimineața; sunt sigur de asta fiindcă m-am uitat la ceas, să văd cât mai am de stat, știind că la șase trebuie să vină schimbarea gărzii. Fără să-mi dau seama, m-am uitat spre cer, care era foarte senin. Stelele însă abia se mai vedeau. Am observat o stea care mi-a atras atenția căci, pe lângă că era mai strălucitoare decât celelalte stele din jurul ei, părea să coboare de pe cer. La un moment dat, s-a oprit din cădere şi a pornit să meargă cumva spre cer, apropiindu-se de locul unde mă aflam, devenind tot strălucitoare. După câteva secunde, am văzut că de fapt este de forma unui disc, extrem de luminos, şi m-am gândit – e un OZN, ce fac eu, vine spre mine. Vă spun sincer, mi se făcuse frică. Obiectul s-a oprit însă deasupra lacului și a coborât lin, scufundându-se în apă, la vreo opt sute de metri de postul de gardă în care mă aflăm. A existat o lumină pe apă, care a durat timp de aproximativ cinci secunde. Eu cred că OZN-ul s-a scufundat intenționat, fiindcă avea o viteză foarte mică acum, spre deosebire de aceea pe care am observat-o la început. N-am raportat cele întâmplate nimănui, nici caporalului de schimb, nici vreunui superior, nu le-am spus nici măcar colegilor de pluton, de teamă să nu se stârnească vâlvă și să nu mai pot pleca într-o permisie ce-mi fusese promisă de o lună. Nu sunt pasionat de OZN-uri și nici nu prea credeam înainte că OZN-urile există, dar acum mi-am cam schimbat parerea”, a povestit I.F.
