Opinii de Interes – Călcâiul lui Ahile al Uniunii Europene – Vulnerabilitatea multietnicităţii

Deşi pentru majoritatea românilor viitorul Uniunii Europene pare a fi ultima problemă, mă simt dator să atrag atenţia că tot ceea ce înseamnă speranţă de mai bine în plan economic, social şi politic se leagă de apartenenţa noastră la acest club select, complex şi … instabil.
Uniunea Europeană trebuie percepută aşa cum este, ca un proces în derulare la fel de periculos precum fabricarea primei bombe nucleare. De ce această comparaţie? În ambele cazuri nu se ştiau din experienţă nici rezultatul, nici calea către ceea ce se credea a fi rezultatul.
Variantele extreme ale acestei devieri ar putea fi
–    în cazul fericit, o solidaritate interetnică şi interconfesională de tip nord-american, egală ca intensitate şi cuprindere cu solidaritatea naţională şi coeziunea interconfesională
–    iar în cel nefericit, un război între naţiuni, ca cel care a dus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar, văzut, atenţie!, ca un precursor al Uniunii Europene, sau un război ca cel care a desfigurat fosta Iugoslavie, unde nici măcar nu era vorba de un război între naţiuni, ci de unul religios şi economic – edificator filmul lui Emil Kusturica – Underground.
Cum vă place?
Dacă încă nu v-am sensibilizat la această problemă vă reamintesc că între 15 şi 20% dintre cetăţenii acestei ţări trăiesc în ţările UE, altele decât România, ca insule de „altceva” într-o mare de „ceva”. Numărul lor creşte. Nu suntem singurii care migrează şi într-o perioadă previzibilă istoric harta etnică a Uniunii Europene va arăta ca o blană de leopard.
Creşterea taliei întreprinderilor duce la subţierea clasei antreprenoriale şi la penuria locurilor de muncă în zonele cu deficit de resurse economice, iar universalizarea statutului de solicitant de loc de muncă la disponibilitatea pentru migraţiune şi în final la migraţie. Zonele Uniunii Europene în care se întâmplă economic ceva devin, deja, suprapopulate, superconcurenţiale, cu impact negativ major asupra riscului violenţelor interetnice şi interconfesionale.
Formarea conştiinţei europene, baza morală şi spirituală a păcii sociale, nu se poate baza nici pe etnicitate, nici pe coeziune religioasă. Ne trebuie altceva. Care să fie acest liant al diversităţilor?! Nu-l ştiu.
Totuşi, am să încerc un răspuns. Singurul pe care îl văd – educaţia şi instrucţia bazate pe valori comune. Educaţia este rezultatul convieţuirii în familie, este primordială şi poate modera excesele emoţionale, iar instrucţia, completarea şi complementara ei, este rezultatul acţiunii societăţii de a conferi individului utilitate şi integrabilitate socială, reducând astfel marginalizarea şi frustrarea generatoare de violenţă.
Adrian Ruşcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email