O zi la Curtea de Argeş. Linişte. STAŢI ACASĂ!

Dacă la începutul săptămânii trecute la Curtea de Argeş lumea încă se mai plimba pe străzi, chiar dacă nu aşa în număr mare, spre sfârşitul ei lucrurile s-au liniştit. Sigur, mai sunt maşlni şi oameni, dar puţini. E linişte.

În centrul vechi sunt puţini trecători. O doamnă ne spune că merge spre autogară, să ia microbuzul către Corbeni. A avut treabă în oraş, ne spune evaziv şi privindu-ne suspicios. Un tinerel cu telefonul la ureche merge agale pe trotuar. Între apariţia celor doi pe stradă trec cinci minute, preţ de cinci minute zona aceea a fost liberă de oameni, şi au trecut 10 maşini.

E cumva stranie liniştea aceasta dar ştim că e de bine. Magazinele deschise nu prea au clienţi iar patronii sunt îngrijoraţi. „Să trecem cu bine peste asta şi vedem pe urmă”, spune unul dintre ei.

La semafor maşinile stau  să se facă verde, chiar dacă nu mai e nicio maşină pe celelalte sensuri. Aici, pe stradă nu mai e nimeni până aproape de Biserica Domnească. Linişte. Îndemnul de a sta acasă pare să fi avut succea. Maşinile de Poliţie trec cu semnalele luminoase aprinse. Pa Bulevard oameni intră şi ies din magazine. Nu mulţi, nu în grupuri. Terasele închise prin care bate vântul subţire care mişcă foliile de plastic parcă dau fiori puţinilor trecători. Linişte. Se aud păsărelele, magnoliile stau să înflorească, după zile reci şi ploioase primăvara pare să fi venit definitiv. La balcoane multe capete se iţesc. Un domn fumează uitîndu-se la strada goală şi la pomul de lângă bloc care e plin de flori roz. Nimeni nu a mai avut timp sau chef să remarce florile sau verdele care va tarnsforma spaţiile dintre blocuri.

Lângă Mănăstire poliţiştii cercetează actele unor trecători. Nimeni nu vorbeşte, documentele sunt studiate iar oamenii pleacă. Sunt doi tineri.

Pe strada 1 Decembrie nu e nimeni, doar maşini. Şi acestea merg încet, parcă nedorind să spargă liniştea care s-a aşternut peste oraş. STAŢI ACASĂ se aude de la megafoanele maşinilor de poliţie. Noaptea, îndemnul pare ciudat. Parcă, uitându-ne pe geam ne-am  aştepta să vedem marţienii care au venit peste noi. Nu, nu sunt ei, e ceva poate mult mai grav- STAŢI ACASĂ!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email