O bătrână din Curtea de Argeş A copilărit cu Regele Mihai I

Florea Ioana, o femeie de 89 de ani şi jumătate, din Curtea de Argeş, povesteşte cu lacrimi în ochi despre copilăria petrecută în preajma unui membru al familiei regale, Regele Mihai I.
Spuneți-mi, vă rog, cum l-ați cunoscut pe Regele Mihai I?
– Da…păi, aveam o prietenă, iar taică-su era grădinar la palat. Sub tutela unui inginer ardelean, parcă ardelean era, inginerul ăla nu ne prea înghițea pe noi copiii. Mă duceam cu Marioara asta a grădinarului în fiecare zi, ne chema mama mare, mama regină, mama lui, și ne duceam să ne jucăm cu el în fața palatului. Inginerul ăsta nu ne suferea nici chip, nici pe fata grădinarului care era, vorba aia, sub tutela lui. Nici pe ea n-o suferea, nu suferea copiii și-l certa mereu regina „lasă, lasă copiii în pace! Lasă copiii să se joace!”. Ne jucam, ne jucam, după un timp ne lua la masă și mâncam cu el. Pe urmă iar veneam la joacă. Eu plecam, că eram și cu școala și eram cu vacile pe deal, venea timpul să mă duc să duc vacile la păscut. Marioara rămânea mai mult, dar eu plecam. A doua zi iar mă duceam în timpul prânzului când închideam vitele. Astea erau orele noastre de dus acolo. Ne aștepta afară, la scara palatului-acolo ședeau ei.
Ce jocuri jucați la Palat?
– De-a baba oarba, șotronul…mai ne alergam. Se mișca puțin, puțin, n-avea putere parcă, așa. parcă nici nu mânca, era slăbuț.
Cine câștiga jocurile?
– Nu pierdea niciodată. Nu pierdea.
Îl lăsți să câștige sau era priceput?
– Îl lăsam noi. Era mai mare ca noi cu o jumătate de an.
De ce îl lăsați să câștige?
– Era bărbat!
Îl prețuiați, vă plăcea de el?
– Sigur! Știam cine e.
Mama regelui vorbea cu dumneavoastră?
– Nu…avea femeie care ne servea la masă, nu stătea cu noi.
Altcineva din casă vorbea cu dumneavoastră?
– Nu. Păi nu ne întâlneam. Regele nu era aci. O lăsase pe ea.
Cum era Regele Mihai? Cum era îmbrăcat?
– Era sociabil, ne vorbea frumos. Era îmbrăcat ca boierii. Noi…în haine de săraci, desculțe. El avea pantofi atunci, era vară.
Îi era rușine să stea cu dumneavoastră?
– Nu!
Cum vă chema la masă?
– Mama lui Mihai ne chema. „Ia copiii, hai la masă!”
Cum îl striga?
– Mihai. Ne zicea el „hai, haideți la masă!”. Stătea cu noi la masă.
Ce mâncați?
– Eeee…sunt zeci și zeci de ani. Mâncare bună, carne, friptură. Mâncare bună ne dădea și plecam cu brațul plin de prăjituri. Pe urmă eu nu mai m-am dus un timp și nu știu ce s-a întâmplat. S-a răcit relația noastră, nu m-am mai dus, mi-a fost rușine. Eu sunt o fire așa, să nu deranjez. Am plâns astăzi de m-am săturat, când l-am auzit la televizor. N-am plecat nici unde, nu mă duc! Să-l urmăresc la Parlament.
Cum v-ați reîntâlnit cu el?
– Acum mulți ani, nu știu cum, a venit la Mănăstire. Eu am ieșit din lume și m-am dus spre el la mașină. Eu vorbesc cu el, nu se poate! Poliția zicea „ce, vrei să te împușc acu?”, dar nu mai țiu minte cine era polițaiul ăla, i-am zis „stai în banca dumitale și lasă-mă-n pace!”. Altul zice „Las-o mă, să vedem ce face!”. S-a dat jos Mihai din mașină, zic „Să trăiești Mihai!”, a tresărit așa „Nu știu cine ești, nu te mai cunosc”, ei, am zis „Pe Ioana n-o cunoașteți?”, „Ioana, copilăria mea?”, îi zic da. „Ioana, Ioana, ce faci Ioana?”, m-a luat în brațe și m-a pupat de față cu lumea, cu poporul care era, veniseră să-l primească să-i facă primire. Poliția a rămas cu gurile căscate, n-a mai zis nimic. S-a dus la Mănăstire…eu am plecat că iar aveam treabă. N-am putut să stau. „Când ne mai vedem? Eu mai stau o zi aici. Să vii la Palat!”, mi-a zis, dar nu m-am mai dus…
De ce nu v-ați dus?
– Nu m-am mai dus că…nu m-am mai dus. Mama mi-a zis „stai acasă, du-te cu vitele că nu e treaba ta să te duci la Rege, tu ești de stat acasă”. L-am văzut când pleca cu trenul izgonit din țară, atât am vorbit „Mihai, ce faci Mihai?”, nu l-am văzut cum a reacționat, trenul și-a luat viteză. Nu l-am mai văzut săracul, a plecat în refugiul lui, a suferit destul. Azi l-am plâns mult, azi l-am plâns. O mai fi cineva să-l plângă? Acum din cei toți care trăiau atunci nu mai e niciunul în viață. Argint Maria, prietena mea s-a dus, ehee, demult!
Dacă Regele Mihai ar citi interviul ce îi transmiteți?
– Multă, multă sănătate! și aș vrea să vorbesc cu el să ne vedem. Dar nu mai trăiesc eu! Singură nu mă duc că nu mă descurc.
Familia știa unde mergeați la joacă?
– Nu! M-ar fi bătut mama de mă urla, că nu știa unde mă duc. La urmă de tot a știut. Dar zicea să stau acasă, că sunt treburi de făcut, cum era p-atunci.
Dacă v-aţi întâlni, ce i-ați cere Regelui Mihai?
– Ce să-i cer? Nu cer decât sănătate, să vie la putere iar. Nu se ferea de lume, să nu stea de vorbă cu lumea, nu se dădea la o parte.
Dragă rege, scump rege, poate o fi timpul să ne întâlnim, nu știu dacă mă mai țineți minte. Astăzi când v-am văzut la televizor am plâns și plâng și acum. Aș vrea să ne vedem. Eu nu mai văd nu mai aud…mă deplasez greu unde am de dus. Dar nu știu cum, nu știu cum să ne vedem. Aș vrea…să vorbesc cu el. Să mă ajute să pot să iau și eu banii de la casa părinților mei. Acum e un bloc mare peste locul casei părintești. Să văd și eu banii de la căsuța părinților mei, am plecat cu traista la spinare de acolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email