Susţinută de politicieni germani, membri ai partidului CDU (Uniunea Creştin Democrată), şi după diverse stagii de practică la instituţii publice în Germania, precum Primăria oraşului Neuwied sau Prefectura judeţului Cochem-Zell, a participat în Berlin la o întâlnire faţă în faţă cu un parlamentar CDU, a vizitat Cancelaria Germană şi Reichstag-ul (clădirea Parlamentului), iar acum, Anca Aron a trăit o experienţă deosebită, aceea de a participa la un stagiu de practică la Parlamentul European, despre care ne povesteşte în rândurile de mai jos.
Cum a decurs prima zi în instituţia în care ai făcut practică?
– Prima zi a fost destul de obositoare; o clădire cu atât de multe birouri, săli de şedinţe, coridoare nesfărşite şi roiuri de persoane în toate direcţiile te derutează oarecum, astfel că trebuie să te concentrezi enorm pentru a reuşi să te acomodezi şi să te integrezi. După ce am trecut de procedura standard a controlului de securitate şi după formalităţile necesare obţinerii ecusonului de practicant şi, practic, al legitimaţiei fără de care nu te poţi deplasa prin instituţie, am intrat direct în contact cu sistemul de lucru din Parlament.
Cum a decurs o zi obişnuită de muncă în biroul unui deputat european?
– Programul începe la ora 8:00 şi ţinând cont de ordinea de zi şi de comisiile în care europarlamentarul pentru care lucrezi este membru (deplin sau supleant), de diversele dezbateri şi şedinţe, cât şi de lucrările scrise pe care trebuie să le faci zilnic (discursuri, răspunsuri pentru presă, cercetări pentru proiecte pe comisii,etc.), nu ştii când se termină ziua de muncă, deşi programul este până în jurul orei 19:30. În urma şedinţelor trebuie să scrii un raport referitor la ceea ce s-a discutat şi pe ce tematică şi să notezi fiecare intervenţie a deputaţilor prezenţi cât şi ceea ce au subliniat aceştia în intervenţiile lor. În funcţie de acest raport, parlamentarul poate să-şi creeze o imagine asupra dezbaterii respective şi ,în consecinţă, poate acţiona ,verbal sau în scris, la dezbaterea următoare sau la şedinţele de comisie sau chiar în şedinţa plenară. Astfel că, de cele mai multe ori, se depăşeşte programul oficial de lucru. De fapt, munca unui asistent este esenţială pentru europarlamentar şi este atât de complexă şi de diversificată, încât nu se poate concretiza în cateva rânduri…
Cum percep angajatii PE acest program încărcat, practic de dimineaţa până seara târziu în birou?
– Este o muncă destul de interesantă şi captivantă, dar şi destul de obositoare. Nu ai timp să faci altceva sau să te gândeşti la altceva. Ai o pauză de masă de o oră iar cafeaua o bei de obicei în birou în faţa calculatorului.
Tocmai de aceea, angajaţii Parlamentului European se pot considera însă privilegiaţi faţă de cei ai altor instituţii, ţinând cont de condiţiile pe care ţi le oferă clădirea în care lucrezi (de la sala de fitness, coafor, supermarket până la diverse bănci, oficiu poştal, librărie şi câteva cafenele, restaurante şi cantină), deşi, din punct de vedere al timpului, nu ai timp să te bucuri de ele. În afară de toate acestea ai un Acces Point (un loc special creat pentru a avea acces la internet şi informaţii), o bibliotecă şi un Info Center (centru informaţional cu broşuri legate de instituţiile europene şi ţările membre). Aici mergeam destul de des, mai ales când aveam nevoie de informaţii pentru lucrările pe care trebuia să le fac.
Te-ai întâlnit cu români sau chiar cu europarlamentari români pe parcursul stagiului tău de practică?
– Desigur. Sunt foarte mulţi tineri români care lucrează pentru instituţiile europene, tineri foarte bine pregătiţi din punct de vedere al educaţiei, tineri cu perspective noi, cu iniţiativă, care lucrează atât pentru deputaţi români cât şi străini, dar şi în alte domenii (gen bibliotecă, birou de presă, etc).
Bineînţeles că m-am întâlnit şi cu eurodeputaţi români, precum dl. Stolojan , cu dr-a Antonescu, dl.Buşoi şi cu dl Luhan, care au apreciat faptul că un tânăr absolvent român se interesează de ceea ce se întâmplă în Parlamentul European. Am avut, de exemplu, o discuţie foarte interesantă cu dna. Macovei, care se concentrează pe multe proiecte pentru combaterea criminalităţii, a crimei organizate şi a corupţiei în ţările membre UE. Normal că au fost şi dezamăgiri şi atât în rândul unor europarlamentari români care sunt preocupaţi mai degrabă de aspectul fizic, felul în care sunt îmbrăcaţi şi de modul în care sunt percepuţi… De asemenea, pe toată perioada stagiului meu nu am reuşit să-i văd niciodată pe domnii Vadim Tudor sau Becali şi nici pe Elena Băsescu. Majoritatea intervenţiilor acestora sunt în scris, trimise de către asistenţi.
