Mă uitam peste editorialele publicate în ultima vreme şi constatam că cele mai multe dintre ele sunt pe teme de administraţie locală. Oare nu sunt şi alte subiecte, m-am întrebat, şi într-adevăr am găsit câte ceva, dar niciunul parcă la fel de dureros pentru argeşenii din Curtea de Argeş ca faptul că administraţia locală nu-şi face treaba.
Câteva zile a plouat continuu, iar ploaia a scos în evidenţă toate problemele oraşului. Străzile desfundate, sensul giratoriu distrus, noroaiele de peste tot, din centru şi de la periferie, câinii uzi, murdari şi agresivi care, înnebuniţi de ploaia fără sfârşit latră şi la maşini, frigul din şcoli şi apa care curge prin acoperişurile instituţiilor de curând renovate pe bani mulţi, străzile asfaltate recent, cu trotuarele lor monstruoase şi cu apa care intră direct în curţile locatarilor din cartiere, avariile la apă în condiţiile în care doar de apă nu ducem lipsă acum, iar lista ar putea continua. Acestea sunt unele dintre necazurile argeşenilor, necazuri cauzate de proasta administrare locală.
Pe strada Fabricii, şi nu numai, sunt cetăţeni care dau drumul apelor uzate din gospodării direct pe şanţul de pe stradă, pe Cuza Vodă sunt argeşeni care cresc vaci şi capre sub streaşina unor vile, pe centru nu există loc de parcare pentru că fiecare îşi lasă maşina după cum are drum pe undeva. Probleme sunt multe, rezolvări, extrem de puţine sau chiar deloc. Sesizează cetăţenii pe toate căile posibile problemele pe care le au, dar totul e zadarnic. De la Primărie înspre cetăţeni e o linişte mormântală, nespartă decât de şedinţele de Consiliu Local despre care contribuabilii află doar dacă presa locală scrie, căci administraţia locală nu respectă legea şi nu informează cetăţenii cu privire la ce hotărâri se adoptă. De altfel, şi comunicarea cu cetăţenii este una dintre principalele probleme ale administraţiei locale.
Presa nu e deloc obligată să scrie despre ce se petrece la şedinţele de Consiliu, acolo unde se iau decizii importante în legătură cu gospodărirea urbei, cu taxele şi impozitele, cu investiţiile făcute şi cu altele asemenea care privesc direct pe cetăţean. Administraţia locală e obligată să-i informeze pe cei care sunt direct beneficiari ai hotărârilor luate de aleşi în legătură cu aceste hotărâri. E logic.
Dar cine mai stă la Curtea de Argeş să vadă ce scrie în legi. Aici, legile sunt parcă altele, sau administraţia locală face parte dintr-o altă realitate, paralelă, în care altele sunt obligaţiile şi altele drepturile, şi niciunele dintre ele nu-l privesc pe cetăţean.
Nu vom putea niciodată să facem planuri serioase de dezvoltare, să proiectăm dezvoltarea oraşului pentru următorii 5 sau 10 ani atâta vreme cât ne mănâncă pe stradă câinii şi ne rupem maşinile în gropile care brăzdează toate arterele.
Sunt şi alte subiecte la Curtea de Argeş, poate, dar mai grave decât cele care îl ating în cel mai înalt grad pe cetăţeanul des pomenit aici, cetăţeanul căruia ar trebui să i se subordoneze administraţia locală, nu sunt. E greu să faci filozofie când apa îţi intră în casă din cauza unei lucrări prost făcute sau când îţi duci copilul zilnic la Piteşti pentru injecţii după ce l-a muşcat un câine lângă grădiniţă ori în curtea şcolii.
