„Nu vin de Paşti acasă, şi mă doare!”

În toată această tristeţe care ne înconjoară, Paştele, care e aproape, pare a fi pentru unii un eveniment care le aduce, paradoxal, durere. Durere în suflet, pentru că sunt plecaţi din ţară dar nu se întorc, deşi în fiecare zi grea îşi fac curaj să ia o altă hotărâre. Dar nu o iau.

Am primit la redacţie un mesaj de la o argeşeancă plecată în Italia de mulţi ani, o femeie care venea acasă negreşit de Crăciun şi de Paşte. De Crăciun a ajuns, şi-a văzut copiii şi mama, dar acum nu vine, deşi este cea mai grea decizie pe care a luat-o vreodată.

„Lucrez la o patiserie în Italia. S-a închis, deşi nu suntem chiar în mijlocul focarului din Lombardia. Stau într-o casă cu alţi cinci români şi am decis să nu venim acasă, chiar dacă e foarte greu. Deocamdată am bani, mi-a dat patronul când a zis să stăm acasă. Probabil că în două luni nu voi mai avea, dar trag nădejde că se va redeschide patiseria.

Mi-e greu, mă doare sufletul, dar nu vin acasă. Mi-e dor de copii şi de mama, dar nu pot să vin.  Cred că la noi în Argeş nu e aşa grav ca aici, aşa am văzut şi eu pe facebook, ar fi culmea să fiu eu bolnavă şi să le dau şi la ai mei. Am mai aflat că ne-ar ţine două săptămâni în izolare sau în carantină, deci Paştele tot nu l-aş petrece cu familia. Nu vin de Paşti acasă şi mă doare, dar trebuie să fac aşa. V-am scris să vă spun că nu toţi venim să ne punem în pericol familiile, aşa cum am văzut pe la televizor că se zice. Ştiu mulţi argeşeni aici, şi niciunul nu vine acasă. Ne e greu, dar nu venim. Aprindem o lumânare aici, în casă, şi ne gândim la familiile noastre”, ne-a scrie Elena, din Italia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *