Dacă întrebi pe cineva despre Curtea de Argeş sunt şanse mari să îşi aducă aminte de Mănăstirea Meşterului Manole. Dacă întrebi un bărbat, microbist, despre Curtea de Argeş îşi va aduce aminte despre echipa de fotbal. La felul în care se poartă acum consilierii arhiepiscopali şi alţi preoţi de rang mai mare sau mai mic cu Mănăstirea, ai impresia că şi sfântul lăcaş este privat, la fel ca echipa de fotbal. Diferenţa este că nici un preot sau consilier, indiferent cât este el de „priceput” în ale afacerilor, nu a venit cu Mănăstirea de la mămica lui, de acasă, ci a găsit-i aici, le fel ca mulţi alţii înaintea lui. Echipa de fotbal este o afacere, aşa cum, de altfel, a ajuns şi Mănăstirea Meşterului Manole. Dacă acestei din urmă instituţii autorităţile i-au dat tot ce au putut, au scutit-o de tot ce s-a putut, ba chiar şi de ce nu s-a putut, cu echipa de fotbal nu s-au purtat deloc aşa.
Poate vi se pare forţată comparaţia, dar să privim în termeni strict economici. Mănăstirea şi FC Internaţional Curtea de Argeş fac să se audă numele oraşului nostru peste tot. Mănăstirea mai mult, fotbalul mai puţin. Dar. Cât ajutor i se dă uneia şi cât celeilalte. Într-una din serile trecute am auzit vorbindu-se minute în şir pe PRO TV despre Curtea de Argeş. Pe toate posturile care au difuzat meciurile din campionat numele oraşului nostru s-au auzit de mult mai multe ori decât dacă municipalitatea ar fi plătit bani buni pentru un eventual clip publicitar al urbei care să fie difuzat pe posturile naţionale de televiziune. Dacă măcar un procent din cei care au auzit asta şi-au amintit de oraş şi de monumentele lui, tot e ceva.
Eu cred că ar fi foarte bine ca meciurile echipei locale de fotbal să aibă loc la Curtea de Argeş. Vă daţi seama câţi ar veni să vadă, spre exemplu, un meci cu Steaua sau cu Dinamo?! Ar cumpăra de aici, ar reveni cu familiile, dacă locul li s-ar părea interesant. Nimeni de la Primărie nu pare să gândească pe termen mediu şi lung, iar acea strategie de dezvoltare până în 2013 nu mai are baze reale acum, după criza aceasta care nu se mai termină. A fost plătit un studiu care acum nu mai e bun de nimic, iar pentru o dezvoltare adevărată e nevoie de date reale, nu ca cele din strategia menţionată. În aceste date ar trebui, poate, să se regăsească şi un minim ajutor dat echipei de fotbal, sau stadionului. Nu vorbesc despre bani, căci dl. Lazăr, patronul echipei, are poate mai mulţi decât tot bugetul local, ci despre crearea unei ambianţe potrivite unei echipe de primă divizie.
Mănăstirea şi fotbalul ne fac publicitate. E foarte bine. Trebuie să fim în stare să „suportăm” această reclamă.
