A intrat şovăielnic în redacţie. Respira greu, de parcă urcase un munte. S-a aşezat pe marginea unui scaun şi a început să plângă încet, cu mâna la gură, scuzându-se pentru deranj, pentru durerea ei, pentru viaţa ei nefericită despre care urma să ne vorbească şi nouă. O femeie simplă, de la Sălătrucu, trece printr-un coşmar din ianuarie 2013, de când băiatul i-a murit într-un accident, în pădure. Moartea lui i-a rupt sufletul, iar faptul că nepoţii, copiii copilului ei sunt singuri, o doare aproape fizic.
Maria Sultana spune că s-a născut în 1947, în Vâlcea. S-a măritat de tânără în Argeş, la Sălătrucu, şi a avut şase copii. Unul a murit de mic, dar cinci s-au făcut mari şi au ajuns oameni la casele lor. Cel mare, Nicolae Ion Sultana, a murit pe 22 ianuarie 2013, în urma unui accident de muncă petrecut la o exploataţie forestieră. „Nu au vrut să îmi spună ce s-a întâmplat…Spre seară, fata mea mi-a zis că a căzut un brad pe el şi l-au dus la Vâlcea să-i facă autopsie. Au trecut cu el mort pe lângă poarta casei mele şi l-au dus la spital la Vâlcea să-i facă autopsie. O singură seară a stat acasă şi apoi l-am înmormântat. Era într-o joi..”, îşi plânge femeia durerea. Nu va uita niciodată ultima imagine a fiului ei. „A căzut cu capul în drujbă şi nu mai avea toată faţa…A căzut bradul pe el şi el a căzut pe drujbă”, povesteşte Maria Sultana despre înfiorătoarea imagine, ultima imagine a copilului ei.
Trei băieţi singuri
Nicolae Ion locuia împreună cu soţia şi cu cei trei băieţi pe care îi aveau împreună la casa lor, aflată în construcţie. După moartea bărbatului, soţia a plecat în Italia, la muncă, pentru că nu avea cu ce să-şi crească băieţii, iar soacra ei nu o învinovăţeşte. „Nu avea bani, nu avea unde să se angajeze. A plecat să le facă un rost copiilor…”, spune Maria. O doare sufletul că nu îi vede des pe copii, şi îi ajută cum poate. „Nu ştiu, or fi având vreo pensie, ceva, după tatăl lor, dar vreau să-i ajut şi eu cum pot. Nu prea pot, că nu prea am bani, dar sunt suflet din sufletul meu, cum să-i las?!”.
Un episod trist i-a rămas întipărit în memorie. „M-au sunat iarna trecută că nu au lemne. Era zăpadă mare afară, şi nu ştiam ce să fac. Un domn, de la firma la care lucrase băiatul meu, Gheorghe Ungureanu, mi-a spus la înmormântare că o să-i ajute pe copii tot timpul. L-am sunat atunci să-l rog să le dea el nişte lemne, dar nu le-a dat….Am luat eu din şură, am tăiat un prun şi le-am dus, ca să nu pună gardurile pe foc….să nu mai râdă lumea de noi”. Maria Sultana pare să fi obosit de atâta povestit. „Nu vreau să rămână lucrurile aşa. Pe mine, ca mamă, nu m-a întrebat nimeni nimic de copilul meu. Vreau să ştiu şi eu cine l-a omorât, cine a agăţat bradul cu cupa şi l-a tras peste copilul meu…”.
A murit din vina lui
Gheorghe Ungureanu, administratorul firmei la care lucra Nicolae Ion Sultana când a murit, spune că ancheta s-a terminat. „A fost un accident de muncă anchetat de Inspectoratul Teritorial de Muncă, de Poliţie, de Parchet. Ancheta s-a terminat, iar rezultatul a fost că a murit din vina lui. A lăsat arborii în declin şi nu i-a doborât definitiv. Eu i-am ajutat cu ce am putut, cât am putut”, ne-a spus Ungureanu.
Fireşte că o mamă nu va crede că cel căruia i-a dat viaţă a murit din vina lui, indiferent câte organe ale statului i-ar spune asta. Oricum nu are bani şi nici cunoştinţe să conteste concluziile unei anchete, dar rămâne cu durerea care o va însoţi toată viaţa. „Era copilul meu. Moartea lui m-a distrus pe mine, şi i-a lăsat copiii singuri. Nu vreau decât dreptate pentru el şi ajutor pentru ei”, a mai avut Maria Sultana putere să spună.
