Mâncarea de Sărbători, luată din gunoaie

Are 67 de ani şi o cheamă Maria. Şi Ion, pe bărbatul ei. Care a murit de doi ani. Parcă nu mai ştie că ar trebui să aibă şi al doilea nume, după soţ. „Păi dacă a murit?! A murit şi gata…” Nu mai ţine minte numele şi după el. Femeia pare să aibă mult mai mulţi ani şi o mulţime de necazuri, de toate felurile. Masa ei de Sărbători a fost, zice, bogată, pentru că oamenii au aruncat multe bunătăţi la tomberon. „Ehe, pe vremea mea..”, ar încerca Maria o urmă de surâs. Nu iese din gura ştirbă decât un rictus. Doi câini privesc pofticioşi la prada femeii, iar ea, de teama lor, strânge repede totul, căci nu-şi permite să piardă. În faţa nimănui.
Ghena, ca loc de muncă
Sunt multe platforme de depozitare a gunoiului la Curtea de Argeş, iar gunoiul e diferit. Se zice că civilizaţia unui loc se vede după calitatea şi cantitatea resturilor lăsate la ghenă. În centru, sacii bine închişi cu şnur dau dovada bunăstării argeşenilor. Mai pe la periferie, cojile de  cartofi şi sticlele de ulei ieftin arată, de asemenea, bogăţia oamenilor.
Maria ştie aceste lucruri, le-a învăţat în ultimii doi ani, când a rămas văduvă, fără casă, pentru că au lăsat-o pe drumuri şi fără vreo lescaie nişte nepoţi. A trebuit să facă ceva ca să nu moară de foame, iar primul drum pe care a mers, trimisă de nevoi, a fost la ghenă.
Femeia pare să aibă şi ceva probleme de sănătate, de ordin psihic, pentru că vorbeşte foarte greu. A găsit la tomberon câţiva rudari, care adunau bidoanele de plastic în căruţe şi apoi le vindeau unor firme. Nu au lăsat-o să intre în „afacere“  cu ei, dar i-au vândut un pont. Încă mai erau comori de exploatat la ghenă, iar pe Maria au lăsat-o să strângă cartoane. Dacă sunt în stare relativ bună, adică nu ude sau îmbibate cu cine ştie ce mizerii, e în regulă.
Cum să trăieşti cu doi lei pe zi
Platforma pe care sunt amplasate pubelele la care „lucrează” şi Maria este una dintre cele mai bine aşezate, în centrul Curţii de Argeş, la doi paşi de  strada principală, iar acesta e un mare avantaj. Rudarii, cei care se ocupă, de  fapt, de strângerea deşeurilor pe categorii, pot câştiga şi 10 milioane de lei vechi pe lună dacă muncesc bine şi au noroc de zile senine. Maria lui Ion nu are bafta asta, ea trăind cu un leu, doi pe zi, cât îi iese din afacerea cu bucăţile de carton. În perioada Sărbătorilor se aştepta ca lucrurile să meargă mult mai bine, ca cetăţenii să-şi cumpere de Crăciun multe obiecte electrocasnice, dar speranţele i-au fost înşelate, iar banii munciţi la ghenă, puţini. Cât de un rachiu, acolo, şi eventual o pâine, deşi, până la urmă, utilitatea ei s-a dovedit mai slabă în  faţa provocării băuturii. Singura şansă pentru masa de Crăciun a rămas tot locul de muncă, tot tomberonul, adică.
Doi cartofi, o sticlă cu vin, o felie de pâine
Maria nu a suferit de foame de Crăciun. Extrem de misterioasă în privinţa locului unde pune capul pe pernă seara, sau pe cartoane, cum spun, răutăcioşi, „colegii de muncă “, femeia susţine că de Crăciun a avut o masă bogată, cu cartofi fierţi, o jumătate de kil de vin, pâine şi chiar o portocală rostogolită din cadoul vreunui puşti. Masa, procurată tot de la ghenă, i-a ajuns pentru Crăciunul acesta, pentru că de ieri s-a întors la slujbă. Chiar dacă firma care preia cartoanele nu lucrează încă, chiar dacă „marfa“ se poate strica, nu contează. Datoria e datorie….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email