Despre strada Plopiş ziarul nostru a mai scris. Nu despre zona plină de verdeaţă, nu despre aerul curat şi pădurea verde, ci despre celebrul lac aflat la jumătatea arterei, la cinci minute de centrul urbei, la două minute de un hotel la care vin turiştii tot timpul. Astă iarnă vorbeam despre patinoarul gratis apărut acolo, vara trecută scriam despre mizeria şi mirosurile pestilenţiale degajate de apa puturoasă, acum tragem un nou semnal de alarmă asupra pericolului pe care apa adâncă de câţiva metri îl reprezintă pentru toţi locuitorii cartierului dar în special pentru copii. Culmea este că în scripte problema figurează ca fiind rezolvată, din moment ce o firmă a primit ceva bani ca să pună nişte cilindri de beton care să lase apa să treacă. Ei bine, apa nu a curs iar lacul e tot acolo. Dacă astă iarnă era un patinoar, acum e un loc pe lângă care e bine să nu treci. Malurile pline de iarbă ascund şerpi, iar apa, verde pe deasupra, cine ştie ce alte vietăţi.
Cum s-a format
În vremurile în care cădeau ploi torenţiale din belşug, lacul artificial de pe Plopiş avea cinci sau chiar şase metri adâncime, conform vecinilor săi. Oamenii se temeau să îşi mai lase copiii afară, să se joace pe stradă, din cauza apelor pline de jeg.
Pârâul a fost strangulat de mizeriile venite de sus, mizerii aruncate de argeşeni, bineînţeles, de cei care nu au unde să arunce gunoiul, pentru că nu au contracte cu societatea specializată, şi dau pe apă tot ce le rămâne prin gospodărie. În afara acestei probleme, o femeie care locuieşte pe această stradă, lângă lacul despre care vorbim, a aruncat nişte cauciucuri în albie, ca să îşi protejeze proprietatea de viituri. Şi în acest caz de vină sunt tot autorităţile locale care nu au fost ferme în luarea unor măsuri cu cei care nesocotesc regulile de mediu. În sfârşit, lacul s-a format ca urmare a neglijenţei edililor, în urma nesimţirii celor care aruncă în apa care le trece pe lângă curte PET-uri şi paie din grajd, etc. Deci, răul s-a produs, nu mai rămânea decât să fie distrus. O firmă a pus cilindrii aceia de beton şi gata, teoretic apa trebuia să curgă. Numai că nu curge, iar acum lacul din Plopiş poate înghiţi un animal sau un copil neatent.