La Fântâna lui Manole te mănâncă şerpii

Poiectul „Amenajarea parcului Fântâna Meşterul Manole” a fost finanţat prin Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, instituit prin OUG nr.59/2007 şi derulat de Administraţia Fondului pentru Mediu. Bugetul proiectului a fost de 546 199,79 lei, iar obiectivul – realizarea de lucrări la sistemul de iluminat, la sistemul de irigaţii, amenajarea locului de joacă, amenajarea aleilor şi a bordurilor şi lucrări de plantare. Proiectul s-a derulat în perioada 01.08.2008-30.09.2009. Concret, banii s-au dat pentru amenajarea unui loc de joacă, pavarea a 696 metri pătraţi de alei, realizarea sistemului de iluminat, realizarea sistemului de irigare şi lucrări de plantare (arbuşti răşinoase 60 bucăţi, puieţi foioase 200 bucăţi, puieţi de buxus 90 bucăţi, plante târâtoare 100 bucăţi, plante anuale 2000 bucăţi, plante perene 1800 bucăţi, semănat gazon 4000 metri pătraţi. Din plantele sădite nu se mai vede nimic, iar iarba este mare şi plină de bălării.

„E nevoie de puţină grijă…”

În ciuda aspectului deloc îngrijit, parcul este plin de turişti dar şi de localnici, copii şi tineri. Turiştii sunt interesaţi mai ales de fântâna Meşterului Manole, şi umplu sticlele cu apă crezând că e vreun lichid cu cine ştie ce proprietăţi. „Am venit din Botoşani într-un tur al ţării şi ne-am oprit şi la Mănăstire. Vrem să vedem şi locul unde s-a prăbuşit Meşterul Manole şi de unde a ţâşnit apă”, erau încântaţi de legendă nişte tineri. Dotaţi cu bidoane de plastic, se înghesuiau să ia apă „de leac” de la Fântâna lui Manole. De fapt, apa este din reţeaua publică a municipiului, nu are nicio proprietate deosebită, ba chiar spun unii că nu ar fi bună de băut. Legenda e însă legendă, şi doar localnicii ştiu adevărul dar ei nu au interes să-l spună.

„Ar fi bine şi frumos aici, dacă cineva ar avea grijă de parc. Să cureţe lacul, să tundă iarba şi buruienile, să cureţe aleile, ar fi bine, ar fi un loc în care poţi să stai când e cald şi în casă nu poţi respira”, ne-a mărturisit o argeşeancă ce locuieşte chiar lângă parc, pe strada 1 Decembrie.

Lacul cu şerpi în loc de nuferi

Un şarpe de apă, deloc periculos, dar cam înfricoşător, se plimba alene pe suprafaţa lacului altă dată plin de nuferi. „Uite, mami, un şarpe! Să fugim că iese şi ne muşcă!”, ţipa cât îl ţinea gura un puşti de vreo trei ani. Şarpele, lung de peste un metru, nu părea deranjat de ambianţă şi îşi continua plimbarea pe lac. „E firesc să vină şi şerpi, poate, dar apa asta plină de mizerii nu e în regulă. Ne e teamă să lăsăm copiii să se îndepărteze de noi tocmai din cauza asta. Iarba e înaltă şi nu poţi şti ce e în ea”, ne-a spus mămica puştiului speriat de şarpe.

Şi ursul a dispărut

Pe vremuri, în parc era o cuşcă în care locuia un urs. Bine îngrijit, ursul era principala atracţie a parcului, ce-i drept, după fântâna cu apă „de leac”. Acum a mai rămas platforma de beton pe care era amplasată cuşca, iar ursul a dispărut de mult.

 

Locul de joacă în care s-au băgat bani mulţi arată jalnic. Împrejmuit în mod ciudat cu grinzi din lemn stricate acum şi din care sar aşchii, nu mai are toate leagănele funcţionale iar toboganul măricel se termină brusc pe pământ, probabil acolo unde a fost cândva nisip. Pahare de plastic, mucuri de ţigări, hârtii, mizerie, într-un cuvânt, asta e în zona locului de joacă şi nu numai acolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email