Când am aflat că Mircea Diaconu a ieşit senator, am fost foarte suprinsă. Şi mai mare a fost surpriza pentru el însuşi să afle că a devenit parlamentar. De altfel, nici la învestire nu a fost prezent, probabil pentru că nu i-a venit să creadă.
Dar nu e o farsă. Marele actor, simpaticul nostru Mircea Diaconu, popularul artist s-a trezit mânjit de politică până-n gât. Şi nu are pe cine se şterge, pentru că noii lui „colegi” ejectează politică prin toţi porii, iar actorul nostru nu mai poate respira printre ei. S-a trezit cu politica peste el, aproape violat.
Ce caută, aşadar, un om simpatic, de mare valoare pentru generaţii de români, un om cu o mare credibilitate şi cu mult bun simţ printre câinii înfometaţi şi jegoşi? Cum a putut să coboare în plină mâzgă a beciului politic? Sincer, am impresia că el chiar a vrut să facă ceva treabă pentru ţărişoara asta, dar au fost doar nişte zvâcniri, care au murit odată cu funcţia politică. Nu şi-a dat seama în ce se bagă.
Ce caută, aşadar, Mircea Diaconu la braţ cu această curvă, politica? Până să o cunoască, i s-a părut frumoasă şi plină de perspective… Apoi a văzut că are boli venerice, că e murdară şi contagioasă. Îi trebuia lui popularitate? Îi trebuia lui imagine?
L-am văzut, deci, pe Mircea Diaconu cu o curvă. Nu cred să-l mai vedem vreodată în această ingrată postură. S-a profitat de naivitatea lui, pentru ca liberalii, neputincioşi, să mai scoată un loc în Parlament. Cu riscul că îi strică marelui actor aura de sfânt.
Acum, Mircea Diaconu spune că îi ajunge. Nu mai vrea politică. Vrea din nou o lume frumoasă, curată şi plină de speranţe. Lumea fără partide, fără ierarhii pe interese, fără mojicii pe la spate… lumea artiştilor şi a propriei familii.
Mircea Diaconu politician?! Poate dacă PNL îl alegea pe Dorel Vişan, măcar mai fusese senator. Al melcilor!
