Jurnalul unui eco kid mare – 3

În intervalul 26-28 iulie, A.T.E Călțun – Club UNESCO a desfășurat o sesiune a proiectului Eco Kids la cabana Garofița Pietrei Craiului, din Munții Piatra Craiului. Beneficiind de ajutorul Clubului de Drumeție Montană “Romania Pitoreasca”, voluntarii s-au asigurat că tabăra îi va surprinde pe cei douăzeci și doi de copii implicați cu activități sportive, precum tiroliana sau drumeția montană. Restul timpului a fost dedicat diverselor jocuri cu temă ecologică. În continuare, vă prezentăm jurnalul unuia dintre organizatori, împărțit în trei episoade.
Dumincă, 28 august
Iz de tristețe în dimineața asta. Intenționat îl ignor și-mi văd de treabă: ajut la pregătirea micului-dejun, apoi pornesc împreună cu Andrei în căutarea unui posibil teren pentru “Ecolecționarul”.
Începem șirul activităților cu “Lanțul trofic”, urmat de “Monstrul”, (finalizat printr-o strașnica bătaie cu apă), pornim în misiunea ecolecționarului, ne amuzăm la jocul cu țevile găurite, pe care trebuie să le umplem cu apă. “Pistol cu capse” ne învață “Frații” și “Carolina”, iar “Praf de Stele” împreuna cu “Barba șugubeață” se dovedesc a fi preferați la jocul pe tema poluării fonice. “Pui de soare” zâmbește îmbujorat. E mândru de ecokizi, e mândru de noi toți!
Iz de tristețe și în după-amiaza asta. Prea greu să nu-l ignor. Bagaje, îmbrățișări, drumul de întoarcere, liniștea din microbuz, nostalgia prelinsă pe fețe, telefoane către părinți, plus altele și altele, prea triste ca să le pun pe hârtie.
Luni, 29 august
Refuz să-mi aprind calculatorul, doar pentru că vreau să prelungesc starea de bine. Firește că tânjesc după liniștea munților, pe care îi simt ca pe un “acasă”, firește că nu mă încântă agitația orașului, că mai vreau ecokizi, hamac, răsărit, foc de tabără, tiroliană. La fel de firească găsesc și dorința mea de a afla, peste ani, evoluția ecokizilor, dar și evoluția mea, puternic redirecționată de experiența zilelor ăstora.
Am să las aici două pagini libere, pe care, promit, să le umplu în vreo 5-6 ani cu alte gânduri, impresii și povești cu alți și, poate, aceiași ecokizi…Promit!
Alexandra Panțuru – Voluntar A.T.E. Călțun, după experiența proiectului Eco kids

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email