Pe holurile Judecătoriei din municipiul Curtea de Argeş este mereu agitaţie. Oamenii care sunt implicaţi în procese caută de zor avocaţii, pentru a mai primi câteva sfaturi, câţiva tineri mai gălăgioşi se încurajează reciproc, încercând să îşi ascundă teama. O bătrână se plimbă cu un dosar în mână şi încearcă să vadă în ce sală are procesul. „Mamă, care e sala 2? Abia aştept să scap de drumurile acestea la judecătorie. Eu, femeie bătrână, să stau pe drumuri aşa în fiecare lună”, spune femeia, în timp ce căută la avizier programarea proceselor. Unul dintre tinerii care stau pe o bancă din fundul sălii de judecată aşteaptă nerăbdător să înceapă procesul său. Este judecat pentru conducerea unui autoturism în stare de ebrietate. În acest timp, unul dintre prietenii săi, care urmează să fie şi martor în proces, încearcă să îl binedispună. „Stai mă liniştit, că scapi. Doar nu ai omorât pe nimeni. Asta este, ai greşit. Se poate întâmpla oricui”, spune băiatul. Aceleaşi cuvinte le auzim şi de la mama inculpatului.
Tinerii se încurajează reciproc
„Nu-ţi fă probleme, că se rezolvă. Dar acum să-ţi fie învăţătură de aminte. Ai grijă să nu mai faci aşa niciodată”, spune mama tânărului. În sala de judecată tocmai s-a finalizat un proces. Un bărbat este mulţumit că avocatul i-a obţinut o amânare, sperând că îşi va pregăti mai bine apărarea. După numai câteva minute îşi face apariţia în sală şi avocatul tânărului în vârstă de 19 ani, care este acuzat de conducerea autoturismului în stare de ebrietate. Acesta încearcă să dea câteva sfaturi băiatului, dar şi celor doi prieteni care îl însoţesc, ca martori. Se arată încrezători. „Da, o să spunem exact cum s-a întâmplat. Nu cred că e mare lucru. Nu am mai trecut niciodată prin aşa ceva, dar mă descurc eu”, spune avocatului un prieten de-ai băiatului. Începe procesul. Tânărul îşi aude numele strigat şi se duce în faţa sălii de judecată, lângă avocatul său. Judecătorul îl invită afară din sală pe unul din martori, iar pe celălalt îl cheamă în faţă pentru a da o declaraţie.
„Recunosc fapta şi o regret foarte mult”
Acesta din urmă este invitat să pună mână pe Biblie şi să jure că va spune adevărul, după care este înştiinţat de judecător că în cazul în care va ascunde anumite lucruri poate fi acuzat de mărturie mincinoasă. Tânărului i-a dispărut curajul şi are vocea scăzută. Răspunde scurt la întrebările care îi sunt adresate. La fel procedează şi celălalt martor. Celălalt avocat prezent în sală propune judecătorului ca pedeapsa tânărului să fie închisoarea cu suspendare. La auzul acestor cuvinte, tânărul inculpat se blochează. Înţepeneşte. Nu îi vine să creadă ce pedeapsă poate primi. La finalul şedinţei, judecătorul îi acordă tânărului şansa să spună câteva cuvinte în apărarea sa. „Recunosc fapta pe care am făcut-o şi o regret foarte mult. Îmi pare rău pentru ce am făcut”, la atât s-a rezumat tânărul inculpat. Judecătorul anunţă un nou termen pentru acest proces. Grupul de tineri împreună cu mama inculpatului părăseşte Judecătoria. Aceştia încearcă să îl încurajeze pe băiat care devenise mai tăcut. „O să vezi că la următorul termen o să fie bine. Nu te speria că rezolvăm noi”, spune mama băiatului.
Astfel de cazuri sunt zilnice la Judecătorie. Unii vin încrezători şi pleacă disperaţi, alţii ajung în sala de judecată crispaţi şi ies bucuroşi. Instituţia inspiră sentimente amestecate, cel mai des întâlnit fiind teama. Sunt şi procesomani de meserie, pentru care „sala paşilor pierduţi” nu este decât un mijloc prin care îşi ating scopurile, şicanarea vecinilor, nenorocirea rudelor, sau plata unor poliţe vechi.
