Ieri în Sala Manole a Palatului Episcopal a fost un adevărat pelerinaj. Înalt Prea Sfinţia Sa Calinic a împlinit 67 de ani şi, pentru prima dată, a ţinut să-şi serbeze ziua alături de credincioşi, preoţi, oameni simpli sau personalităţi ale Argeşului şi nu numai.
Ziua Înalt Prea Sfinţiei Sala a început cu oficierea unei slujbe la Catedrală, acolo unde au început lucrările de restaurare a pietrei. „Vrem să facem o lucrare frumoasă, să restaurăm completa Catedrala, apoi să începem şi la Palat cu restaurarea”, ne-a spus ÎPS Calinic. Asta este ceea ce-şi doreşte de ziua sa, conform propriilor declaraţii. La Palat, în sala Manole, l-au felicitat pe Înaltul preoţii din întreaga Arhiepiscopie, reprezentanţi ai Consiliului Judeţean, ai Consiliului Local, oameni de afaceri, politicieni de toate rangurile, şefi ai instituţiilor deconcentrate, şi mulţi alţii.
Flori pentru Arhiepiscop
Sala Manole era plină cu florile aduse Înalt Prea Sfinţitului de oaspeţii săi. L-am întrebat cum i-a venit ideea să sărbătorească împreună cu toată lumea şi ne-a mărturisit că totul a pornit de la Patriarhul Daniel. „Nu este doar ziua ta, mi-a spus Preafericitul, ci este şi a părinţilor tăi, a naşilor, este o zi importantă care nu trebuie serbată în intimitate, aşa mi-a spus Preafericitul”, ne-a spus ÎPS Calinic, adăugând că de acum înainte aşa va proceda în fiecare an pe 6 iunie.
Scurt CV de arhiepiscop
„Mă numesc, din mila Domnului, Calinic Constantin Argatu, născut în satul Cracăul-Negru, comuna Crăcaoani, judeţul Neamţ, la 6 iunie 1944, din părinţi ortodocşi români: Elena şi Haralambie.
După absolvirea Şcolii Generale în satul Cracăul-Negru şi comună Baltăţeşti, am urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care l-am absolvit în anul 1964 de la Hristos.
Mi-am continuat studiile la Institutul Teologic Universitar Sibiu, pe care le-am absolvit în anul 1968 cu teza „Luptă profeţilor împotrivă formalismului”, susţinută la catedra de Vechiul Testament, cu profesorul Nicolae Neagă.
Am fost hirotonit diacon celib la 6 septembrie 1964, iar preot la 8 septembrie 1964 de către Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului.
De la 1 octombrie 1964 la 1 septembrie 1966, am slujit că preot paroh la parohia Tioltiur din protopopiatul Gherla, şi apoi, prin transfer în interesul serviciului, la parohia Inau, protoieria Târgu Lăpuş, de la 1 septembrie 1966, până la 1 noiembrie 1971. În cele două parohii am construit şi restaurat biserici.
La cerere, dorind să întru în viaţă monahala, am fost închinoviat la Mănăstirea Caldăruşani din cuprinsul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, unde am stat din noiembrie 1971 până la 1 ianuarie 1974, îndeplinind diferite ascultări administrative.
Aici am fost tuns în monahism de actualul Mitropolit al Ardealului, Dr. Antonie Plămădeala, la 31 decembrie 1972, primind numele Calinic.
De la 1 ianuarie 1974 am fost transferat la Mănăstirea Cernica cu binecuvântarea Patriarhului Justinian, rămânând aici până la 1 august 1977. Încredinţările primite au fost de: muzeograf, secretar şi preot slujitor.
La 27 septembrie 1975 am fost hirotesit protosinghel de Prea Sfinţitul Român Ialomiţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
La 1 august 1977 mi s-a încredinţat conducerea că stareţ al Mănăstirii Sinaia, judeţul Prahova, rămânând aici până la 1 martie 1981. În acest timp mi s-a conferit de către Sfântul Sinod distincţia de arhimandrit pentru merite deosebite, hirotesia fiind săvârşită de P.S. Român Ialomiţeanul, episcopul vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor.
De la 1 martie 1981, Patriarhul Iustin mi-a încredinţat conducerea Mănăstirii Cernica în calitate de stareţ. În timpul ascultării de stareţ la cele două obşti monahale, s-au făcut lucrări de restaurare integrală a complexelor muzeale prin consolidările monumentelor istorice în urmă cutremurului din 1977, restaurări de picturi murale, reînnoirea personalului monahal atât de greu încercat, gospodărind, de bună seamă, şi averea mânăstirilor încredinţate.
În toamna anului 1985, la 30 septembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, văzând realizările avute, m-a ales arhiereu vicar la Episcopia Râmnicului şi Argeşului, cu titlul de Argeşeanul, stabilindu-se că reşedinţă Mănăstirea Argeşului, dorinţă de inimă a marelui Patriarh Iustin.
Consacrarea întru arhiereu şi întronizarea au avut loc în ziua de 17 noiembrie 1985, în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeş, confirmare primită şi prin Decretul Prezidenţial 224/28 octombrie 1985”. (www.episcopiaargesului.ro).
