Interviul săptămânii – „Îmi place să văd munţii de la fereastra biroului meu!”

Uwe – Jens Karl este director al Fuchs Condimente RO SRL, celebra firmă ale cărei produse sunt „sută la sută naturale”, cum ni se spune în reclamele de la televizor. Un veritabil neamţ, „convertit” puţin la Argeş de priveliştea munţilor Făgăraş pe care o vede de la geamul biroului său. Dl. Uwe este un adevărat domn, are păreri clare şi foarte bine argumentate despre România şi Curtea de Argeş, şi spune că poate privi spre Germania şi ca un străin, nu numai ca un neamţ. E căsătorit, are patru copii şi o casă frumoasă lângă Berlin. Concediul cel mai frumos este acela pe care l-a petrecut cu familia acasă, la un grătar, în curte. I-am solicitat neamţului „argeşenizat” un interviu. Ne-a răspuns amabil, deştept, interesant şi ne-a arătat că mai avem o şansă. Dacă sunt oameni care cred ce crede domnia sa despre noi şi despre obiceiurile noastre, înseamnă că nu suntem definitiv pierduţi.

De ce a ales firma dumnea­voastră România şi Curtea de Argeş?
– Istoria firmei Fuchs România la inceputurile sale e legată de istoria firmei Dr. Oetker. Aceasta a cumpărat în anii 1990 o firmă la Domneşti, a dezvoltat businessul, a mers bine, apoi Dr. Oetker a hotărât să facă o investiţie mare la Curtea de Argeş, iar după mutare au rămas spaţiile goale la Domneşti, Dr. Oetker şi Fuchs sunt vecine în Germania, şi au făcut o propunere ca Fuchs să facă o firmă în România. Aşa am ajuns la Domneşti, dar ca orice business care se dezvoltă, aici spaţiile au devenit mici, şi s-a decis ca Fuchs să facă o investiţie care să nu fie departe de Domneşti şi s-a ales Curtea de Argeş pentru a fi locul de producţie al Fuchs.

Câţi angajaţi are Fuchs şi ce perspective au aceştia?
– În Curtea de Argeş, direct, avem 125 – 130 de angajaţi, dar firma este mai mare, încă 120 130 de oameni lucrează în teren, peste tot în România. În total avem 250 de angajaţi, un număr care a rămas stabil de câţiva ani, şi un aspect care ne bucură e că, deşi situaţia economică a României nu e favorabilă, am reuşit să menţinem stabilitatea firmei şi ne-am descurcat fără vreo concediere din cauze economice.

Cât de mult v-au sprijinit şi vă sprijină autorităţile locale?
– În primul rând vreau să spun că, probabil datorită faptului că oraşul este mai mic, am reuşit să intrăm în contact direct cu domnul primar, cu domnul viceprimar şi cu consilierii locali. Sunt „drumuri scurte”. Contactele firmei Fuchs cu autorităţile sunt la un nivel bun şi profităm de aceste contacte. Autorităţile locale au răspuns aproape la toate cerinţele noastre într-un timp foarte scurt. Au fost câteva situaţii în care problemele s-au rezolvat cu un telefon la Primărie. Eu sunt o firmă şi trebuie să mă descurc în primul rând singur. Funcţia Primăriei, a statului, este să asigure un cadru economic favorabil în care să ne putem desfăşura activitatea. Atât.

Cum aţi caracteriza Curtea de Argeş?
– Am ajuns aici în septembrie 2009. Aceste 15 luni au trecut cu o viteză imensă. Nu am senzaţia că stau de mult timp, sunt foarte bine integrat social cu oraşul şi am început să mă simt argeşean. Îmi place acest oraş prin istoria lui, aproape de munţi. Are o istorie bogată. Îmi place priveliştea munţilor pe care o văd de la geamul biroului meu în fiecare zi, iar Mănăstirea este un fel de Dom de la Koln al României. Sunt lucruri care trebuie schimbate în viitor pentru ca oraşul să fie mai atractiv, dar această problemă nu este doar a acestui oraş. Nici Primăria nu va rezolva problema aceasta, pentru că oraşul nu este suficient de atractiv pentru cineva care vrea să rămână mai mult de cinci ore aici. E nevoie şi de agenţii economici, să se creeze condiţii astfel încât oraşul să fie o locaţie atractivă. Apoi, nu aş aştepta să facă alţii, m-aş gândi în primul rând ce pot să fac eu pentru oraş. Lipseşte iniţiativa. Am impresia că uneori nu există interes decât pentru curtea fiecăruia. Sunt multe lucruri de spus. Mentalitatea invocată de mulţi e folosită ca un etern motiv. Pe Transfăgărăşan, spre exemplu, se vede oriunde a trecut un om. Cât de greu este să iei cu tine o pungă de gunoi şi să pui gunoiul acolo când te duci la grătar la munte?!

Prin ce ţări aţi mai lucrat?
– Înainte să vin în România am lucrat 13 ani în Rusia, la Moscova. A fost o perioadă care m-a format, m-a educat. Cred că m-am îmbogăţit din experienţa aceasta, de a lucra în mai multe ţări. Sunt mai liberal şi mai tolerant decât alţi nemţi. Neamţul tipic cere ca peste tot să se respecte standardele Germaniei. Pot să mă uit la nemţi cu ochiul unui străin. Toleranţa pe care am învăţat-o mă face să accept că popoarele şi lucrurile sunt diferite. E o fericire că nu toate lucrurile sunt uniforme.

Cum sunt argeşenii ca angajaţi?
– Nu sunt diferenţe între angajaţii mei din Rusia şi colegii mei din România. Românii sunt foarte muncitori când sunt puşi într-un sistem reglementat, cum este o firmă. Aici regulile se respectă, un lucru la care nu m-aş fi aşteptat înainte să vin aici. M-aş fi aşteptat să fie impulsivi, dar avem aici o echipă închegată care lucrează împreună de nouă ani. Nu există fluctuaţii de personal, angajaţii ţin de firma lor, este o echipă foarte stabilă, iar din când în când echipa are caracteristicile unei familii.

Care a fost cel mai frumos concediu, unde l-aţi petrecut?
– În general mă simt foarte bine când sunt împreună cu familia mea, pentru că au fost perioade în care am fost despărţiţi. Concediul e momentul în care suntem împreună, ca o familie, şi nu contează locul în care suntem. Am văzut foarte multe ţări, dar concediul perfect e cel cu familia, oriunde am fi, chiar şi acasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email